Conu’ Leonida față în față cu… viceversa
În anul Caragiale, Naționalul bucureștean își celebrează patronul și cu acest spectacol bijuterie, cizelat de Silviu Purcărete până la perfecțiune. ”Conul Leonida față cu reacțiunea”, farsa într-un act scrisă de nemuritorul nenea Iancu și interpretată magistral de Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc va rămâne, fără îndoială, în istoria teatrului autohton ca etalon extrem de greu de depășit. Despre perenitatea teatrului lui Caragiale s-au scris texte interminabile, deși e suficient să parcurgi câteva replici, cum ar fi cea a lui Leonida: ”Când aude de libertate, sare și dumneaei răposata din pat… că era republicană! Zic: gătește-te degrab’, Mițule, și… hai și noi pe la revuluție. Ne îmbrăcăm, domnule, frumos, și-o luăm repede pe jos pân’ la teatru. (…) Dar când am văzut, am zis și eu: să te ferească Dumnezeu de furia poporului!… Ce să vezi domnule? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare, și lume, lume… de-ți venea amețeală, nu altceva.” Modul în care presa manipulează mulțimea de gură cască este la fel de ridicol azi, ca și în vremea lui Caragiale..
”Galibardi”, ”geanta latină”, ”bravos națiune” își au echivalentul și azi în vocabularul omului aproximativ școlarizat, devenit peste noapte expert în politică. Leonida știe din ziar că republica e o mare procopseală, fiindcă ”nu mai plătește niminea bir”, ”fieștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună”, ”pensia e bașca, după legea cea veche”, iar ”legea murăturilor” interzice plata datoriilor. De unde are republica bani pentru toate acestea? Spune Leonida: ”Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? E datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme…” În interpretarea magnificilor Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc, dialogul scris de Caragiale dobândește valențe noi și o incredibilă încărcătură de haz. Pentru că farsa lui Caragiale presupunea un spectacol de cel mult 20 de minute, Silviu Purcărete găsește o soluție genială pentru a face un spectacol care depășește o oră. Cum anume, nu pot să vă spun, pentru că aș distruge mișelește marea surpriză a spectacolului.
Ceea ce pot dezvălui este că Purcărete s-a inspirat din schița lui Caragiale, ”Două loturi” și a materializat, în stilul lui inconfundabil, adverbul viceversa, găsind o complicitate minunată la cei doi protagoniști. Iar scenografia lui Dragoș Buhagiar rimează total cu viziunea specifică a regizorului, impactul vizual fiind acela care te absoarbe din prima clipă la fiecare spectacol al lui Purcărete, acest Da Vinci al regizorilor autohtoni. Regăsim și în casa lui conu’ Leonida cromatica specifică, viața suprareală a obiectelor din decor (și iar nu pot să dau detalii, din respect pentru magia spectacolului). Până și prezența slujnicei Safta (Florentina Țilea/Cătălina Sima), care vine dimineața să aprindă focul, are valențe surprinzătoare, ce duc mai departe mesajul investit de Caragiale în acest personaj secundar, doar în aparență derizoriu. În concluzie, dacă iubiți marile surprize, nu ratați ”Conul Leonida” care se joacă în Sala Mică a Teatrului Național.
Gabriela Hurezean
Foto: Adi Bulboacă
One Response to “Conu’ Leonida față în față cu… viceversa”
Ciao. Am intrat pe pagina ta si am observat ca e foarte
bine pusa la punct si prezinta informatii importante.
Da-mi voie sa prezint si eu despre un magazin pe internet
cu produse foarte ieftine: Aliexpress romana. Cred ca aiaflat deja de
el. Bafta.