Răzbunare americană în stil… englezesc
Comedie ușoară, de vară, ”Răzbunare cu stil” (”Gambit”, SUA, 2012) îți poate oferi, oricât de melancolic ai fi, o porție zdravănă de râs sănătos. Și asta nu atât datorită scenariului (re)scris de frații Joel și Ethan Coen, cât bunei inspirații a regizorului Michael Hoffman de a încredința rolurile unor actori de înaltă clasă.
După ”Discursul Regelui” care i-a adus Oscarul, Colin Firth revine cu un personaj total diferit: curatorul de artă Harry Deane, care pritocește o cruntă răzbunare pentru că nu mai suportă să fie umilit de patronul parvenit și, evident, mitocan. Harry pare a fi predestinat să încaseze pumni în cap, să rămână fără pantaloni, să fie atacat de fiare sălbatice, toate acestea fără a-și pierde nicio clipă morga tipic britanică. Complicele său, Maiorul, un experimentat falsificator de tablouri, este interpretat de celebrul actor englez Tom Courtenay (”Singurătatea alergătorului de cursă lungă”, 1962), transformat din tânărul rebel de altădată într-un bătrânel bonom. Cameron Diaz este P.J. Puznowski, o fată din Texas, care lucrează ca jumulitoare într-o fabrică de procesat găini. În timpul liber, câștigă probe la rodeo. P.J. locuiește într-o rulotă cu bunică-sa (Cloris Leachman). Despre Diaz știam cât de prost cântă (”Iubitul meu se însoară”) dar acum se autodepășește în secvența cu japonezii la karaoke. Luând în 
calcul perspectiva de a câștiga o sumă frumușică, PJ acceptă să intre în jocul lui Harry. Inamicul – Lordul Lionel Shabandar – este interpretat de Alan Rickman. Mogulul Shabandar și-a cumpărat titlul de Lord, este un mare iubitor de artă, iar Harry îl consideră ”șarmant într-un stil reptilian și repulsiv”. Într-adevăr, felul în care apare Shabandar în imaginația lui Harry – gol pușcă! – este eminamente scârbos. De fapt, în tot filmul, nudul lui Rickman și flatulența unei doamne de la hotel sunt singurele ingrediente specifice umorului american. În rest, rafinamente british, cum ar fi replicile cu două înțelesuri, pisica din galeria de artă sau recepționerul de la Savoy, un actor excelent (dar am răvășit degeaba internetul încercând să aflu cum îl cheamă). Chiar dacă filmul are un start cam anemic, energia (și hazul) se amplifică pe parcurs, atingând apogeul în momentul în care Firth își agață pantalonii pe când cutreiera precum Spiderman zidul exterior al hotelului. De aici încolo, se râde mult și bine.
Gabriela Hurezean