”Poziția copilului” este în favoarea Luminiței Gheorghiu
Riscând să fiu omorâtă cu pietre, voi mărturisi că m-am plictisit destul de tare în primele 15 – 20 de minute ale gloriosului lungmetraj care a adus României primul Urs de Aur. Și cred că m-aș fi plictisit până la capăt, dacă nu mă concentram asupra Luminiței Gheorghiu. O actriță extraordinară, care spune că visează să joace ”un rol negativ, într-un film vesel”.
Regizorii au cantonat-o pe Luminița Gheorghiu în zona tragediei. Nedrept. Cei care se aflau la Teatrul Metropolis, la premiera spectacolului ”Baba care ascultă ABBA” (când a picat curentul în tot cartierul), au putut să constate că Luminița Gheorghiu are un umor fabulos! Care, la o privire atentă, irizează discret și în ”Poziția copilului”. Dar și în filmul lui Călin Peter Netzer domină latura tragică a personajului. Cornelia Kenereș este arhitectă și, în consecință, face parte din high life-ul compus din medici, miniștri, artiști celebri. La o aniversare, îi vedem printre meseni pe Leontina Văduva și pe Gelu Colceag.
Cornelia este măritată cu un bărbat a cărui personalitate e flască precum o moluscă (remarcabilă interpretarea lui Florin Zamfirescu) și are un fiu care o disprețuiește și o tratează ca atare. Acest fiu, Barbu (Bogdan Dumitrache) este centrul universului femeii. Adorația acesteia față de unica-i progenitură este vecină cu incestul, fapt care motivează destul de clar aversiunea fățișă a fiului. Atunci când Barbu accidentează mortal un copil, universul ei pare amenințat de o gaură neagră. Într-o țară în care poți cumpăra orice și pe oricine dacă ai suma și relațiile corespunzătoare, Cornelia pare să aibă la îndemână toate instrumentele necesare salvării lui Barbu. Sora sa, doctorița Guți (Natașa Raab, perfectă în acest rol) îi va fi principalul aliat în această complicată acțiune. De departe, Luminița Gheorghiu, în rolul Corneliei, este cea mai puternică și tulburătoare prezență în acest film, umilă și vulnerabilă în raport cu fiul său, dictatorială și nemiloasă cu soțul ei, rece și superioară cu cei pe care încearcă să-i cumpere. Actorii distribuiți în roluri mai mici alcătuiesc, la rândul lor, un puzzle reușit. 
Ilinca Goia este Carmen, soția lui Barbu, o femeie cu chipul brăzdat de suferințe ascunse, Mimi Brănescu și Cerasela Iosifescu sunt polițiștii care anchetează accidentul, Tania Popa și Adrian Titieni – excepționali! – sunt părinții copilului ucis, Vlad Ivanov este martorul. Finalul filmului – tulburător! – îi va nemulțumi pe amatorii genului ”mură-n gură”, pentru că te obligă să-ți pui imaginația la contribuție.
În concluzie, dacă lăsăm deoparte triumfalismul ipocrit, filmul lui Călin Peter Netzer, ”Poziția copilului”, este bun, dar dacă ni-l imaginăm fără Luminița Gheorghiu, înregistrează un regres real. Într-adevăr, acest film nu se înscrie în specia mizerabilismului specific noului val autohton (și nu numai), ci într-o universalitate a mizerabilismului. Și-a meritat ursulețul, dar nu aduce nimic nou.
Gabriela Hurezean