Doi killeri și un masacru – mărțișor de la Piersic Junior
Astăzi, 1 martie, are loc premiera națională a celui de-al treilea lungmetraj din filmografia lui Florin Piersic jr., ”Killing Time”. Un mărțișor cam ciudat dar prețios. Chiar dacă vine după spectacolul ”Tom și Jerry”, regizat de Piersic Jr. la Metropolis, în care e vorba tot de doi asasini plătiți.
La întâlnirea cu presa de după avanpremiera filmului, Florin Piersic Jr a remarcat: ”Unii se întreabă: Ce-i cu ăsta? E nebun? Joacă numai ucigași plătiți? Asta e! O coincidență.” Dar coincidența merge cam departe: la finalul filmului vedem că asasinul mai prostănac se dovedește a fi mult mai ticălos decât celălalt, aparent superior ca experiență în meserie (fix ca în ”Tom și Jerry”). Nu era mare pierdere, apoi, dacă lipseau citatele din ”Pulp Fiction” și din thrillere proaste, în care exterminatorii mafioți umblă cu scobitoarea-n dinți, ca și conversația despre filme (aici despre supereroi), temă lansată la modul fulminant în ”Eminescu versus Eminem”.
Făcând abstracție de aceste amănunte care nu-mi pot declanșa o admirație pasională, există câteva amănunte absolut pasionante. Titlul filmului, ”Killing Time”, acoperă timpul crimei, dar și timpul omorât de cei doi killeri, în așteptarea victimei. Apoi, muzica de la început și sfârșit (compusă de Karl Ritter) deschide și închide perfect cercul unei povești atroce. Și acum, ca de fiecare dată (în teatru și film), Piersic rămâne oarecum în umbră, pentru a-l împinge în față pe Cristian Ioan Gutău, care nu e actor profesionist, dar care poate ține lecții de actorie multor profesioniști. Dicția lui defectuoasă (din cauză că i-au crescut dinții după un model mai original) face parte din personalitatea sceleratului pe care îl interpretează. Cea mai puternică scenă din film este aceea în care Asasinul 2 (Piersic) se roagă în baie pentru viața copilului său, dezvăluind astfel o latură vulnerabilă, profund umană. Sigur, rugăciunea lui ar putea să-i oripileze pe bigoți, dar mulți dintre noi știm cum e să treci printr-un moment în care ai impresia că Dumnezeu ți-a luat tot cea aveai. Între timp, vorbind despre supereroii din filme, Asasinul 1 (Gutău) își dezvăluie idealul: să devină Super God, de unde și înfățișarea lui de fals și psihopat Messia.
Mai apar în film, în roluri mici, dar relevante, Florin Zamfirescu (fabulos) și Olimpia Melinte (impresionantă), pe care am văzut-o recent în ”Șapte opere de milostenie”și pare croită pentru astfel de roluri. Daniel Popa nu prea are ce juca, pentru că e doctorul împușcat.
Dialogul este sclipitor, cu mult umor negru (…sau pepit), iar finalul e cât se poate de neprevăzut, așa cum presupune orice film bun. La ieșirea din curtea Institutului Francez, cineva își exprima cu voce tare două nelămuriri: Chirurgul lichidat nu cumva era exact cel care i-a salvat copilul Asasinului 2? Și de ce a făcut ce-a făcut (că nu pot strica tensiunea filmului!) Asasinul 1: pentru că i s-a comandat sau pentru că l-a enervat polemica despre supereroi? Momentan, n-am nici eu raspunsurile, dar dacă mă gândesc bine, aceste amănunte nici nu contează. Un film de văzut obligatoriu. Și repede, pentru că nu va sta prea mult pe ecrane.
Gabriela Hurezean