Gala HOP 2016 – Musca și biomecanica lui Meyerhold
Acum 400 de ani, partea materială a lui Shakespeare s-a dezintegrat. Ne-a rămas partea lui spirituală, comoara. Pe ea a cinstit-o cea de-a XIX-a ediție a Galei Tânărului Actor. Tema Galei: ”Ne-bun pentru această lume”. Cei mai mulți concurenți au înțeles corect: ne-bun nu înseamnă alienat mintal, ci nepotrivit pentru o lume dezumanizată, vulgară, violentă, perfidă, nedreaptă, guvernată de visceralitate și ură. Din acest punct de vedere, ești ne-bun dacă te revolți, dacă ai sentimentul onoarei, dacă iubești, dacă ești altruist etc.
Proba impusă de profesorul Bács Miklós, acel étude care pe mulți i-a speriat, vine din biomecanica lui Meyerhold. Citez din ”Reconstrucția teatrului”, pagina 108: ”Nu contează ce cuvinte vor fi rostite, important este să existe o carcasă bine cunoscută, care să susțină toată piesa. Trebuie să știu că, dacă partenerul meu de joc a ridicat mâna, voi primi o scatoalcă, și eu sunt gata s-o primesc, și joc impresia scatoalcei pe care am primit-o. Mai știm că trebuie să se creeze o anumită situație legată de această scatoalcă. (…) Toată biomecanica se bazează pe situația când întreg corpul se pune în mișcare, dacă se pune în mișcare vârful nasului. La funcționarea organului celui mai puțin important, participă întregul corp.”
Cel care a ilustrat în modul cel mai elocvent această idee a fost Cătălin Asanache. Un Hamlet întrupat cu migală, răbdare, concentrare maximă. Un actor care nu turuie ca pietrișul descărcat din basculantă. Care știe cât de importantă este tăcerea și nemișcarea și cât de multe se pot spune doar cu ochii și zâmbetul abia perceptibil, care știe să aprecieze cu exactitate greutatea unui cuvânt și care se acomodează instantaneu cu situația neprevăzută. În cazul nostru, situația neprevăzută a fost o muscă. Singura muscă pe care am văzut-o la Vox Maris Grand Resort a apărut fix în timp ce Asanache își rostea, tacticos, monologul cel grav, foarte grav. A venit musca și i s-a așezat fix pe vârful nasului. Am văzut alți actori (mult mai experimentați) care, într-o situație asemănătoare, au început să gesticuleze întru alungarea intrusei. Ieșind din rol. Asanache nu și-a schimbat nici mimica, nici poziția corpului, nici intonația. Și-a rostit doar replica: ”Un spirit la miezul nopții.” Sigur că s-a râs cu mare poftă. La cât de elaborată a fost toată scena din ”Hamlet”, aproape că îți vine să crezi că Asanache a adus de acasă o muscă dresată. Ce voiam să spun: în teatru, dacă vrei să mă impresionezi, îmi arăți ceva ce n-am mai văzut. Cătălin Asanache mi-a arătat. Dacă juriul nu i-a acordat niciun premiu este pentru că a greșit un pic la gramaj. A încărcat cântarul peste o limită pe care mulți n-o pot duce. Chestiune de sistem nervos. Oricum, din partea mea are un mare aplauz și o reverență.
”O fi asta scrânteală, dar e cu socoteală.”
Replica de mai sus îi aparține lui Polonius și îi este adresată lui Hamlet. O bună definiție a capacității de a fi ne-bun. Unii au înțeles. Alții au urlat, s-au tăvălit pe jos, s-au zbuciumat. La proba impusă (étude) concurenții au avut de pregătit un dialog ales din piesele lui Shakespeare. Au avut libertatea de a se exprima cu propriile cuvinte, respectând tema. Partea dificilă a fost că și-au cunoscut partenerul de dialog doar cu o zi înainte de concurs! Dar un bun actor știe cum să interacționeze cu partenerul, cum să-l sprijine și completeze. Chiar dacă îl vede pentru prima oară. Au demonstrat-o la modul cel mai concludent perechile Alexandru Voicu – Lucian Ionescu, Daniel Nuță – Daniel Chirilă, Adela Bengescu – Loredana Cosovanu, Raluca Radu – Tudor Morar, Lavinia Pele – Alina Rotaru.
Au fost și prestații bune (Maria Vârlan, Alina Petrică) dezavantajate de parteneri aflați în pană de inspirație. Arădeanul Eduard Trifa a făcut școală de actorie la Cluj, cu profesorul Ionuț Caras. Are talent, e arătos, e cuceritor, dar are un defect major: accentul ardelenesc. ”E” –ul ăla prăbușit în beregată. Un accent împrumutat de la nemuritorul Florin Piersic, împreună cu ”puțiflenderul” frate cu ”ciocoflenderul”, splendide într-o emisiune de varietăți tv (îndoielnice), dar care n-au ce căuta în teatru. Imaginați-vă un Lear, un Richard, un Hamlet cu accent ardelenesc. Și poante ieftine. Vă vine să râdeți, așa-i? Un Hamlet comic a oferit și Ștefan Pavel care, culmea, a luat și un premiu! Dar despre competiția la proba individuală, spectacole de grup, premianți și alte lucruri, în episodul următor.
(Va urma)
Gabriela Hurezean
Fotografii de Maria Ștefănescu și Adi Bulboacă