Premieră la Bulandra: Copilul Ducu Darie povestește despre stră-stră-strănepoata lui Bach
Am fost sâmbătă la Teatrul Bulandra, să văd ”The Bach Files”. Am stat pe bancă, în Grădina Icoanei, până s-a întunecat, pe urmă am intrat, am găsit un loc bun. Apoi muzica m-a luat de urechi și m-a imobilizat. Am rămas încremenită, cu un zâmbet de încântare (încremenit și el) pe față. Prima impresie: ”Dosarele Bach” au o sonoritate magnifică!Trebuie să auziți Preludiul 22, în care vioara și violoncelul cântă la unison, polifonia venind din relația cu marimbafonul și vibrafonul! Spre deosebire de alți compozitori, care au luat o partitură de Bach și au transformat-o, cap-coadă, într-un sirop înecăcios, inegalabilul Adrian Enescu face eseistică muzicală, extrăgând un citat din, să zicem, Toccata și Fuga, pe care îl comentează apoi în stil profund personal.
Experimentul îi reușește pe deplin și grație unor instrumentiști eminenți, Zoli Toth (marimba, vibrafon), Iulia Bândilă (vioară), Mihail Grigore (violoncel) și Bogdan Pop (marimba, vibrafon, percuție) altfel spus, Zoli Toth Project – un cvartet care sună dumnezeiește. Fiind o pasionată fanatică a muzicii, mă și mir că am reușit să percep ce se întâmpla în celelalte două spații ale scenei. Nu sunt Napoleon și ar trebui să mai văd spectacolul de două ori ca să pot reține toate amănuntele.
Așadar, în timp ce, în stânga, Zoli Toth Project cântă înnebunitor, în mijlocul scenei se derulează acțiunea gândită de Alexandru Darie, într-un moment de binecuvântată reîntoarcere la copilărie, când colecționam cu toții reviste de benzi desenate. Dar cum copilul Alexandru Darie e unul destul de măricel, povestea aparține genului ”noir” și se situează la confluența thrillerului cu suprarealismul. Un detectiv pornește în căutarea urmașei lui Johann Sebastian Bach, o găsește într-un cartier rău famat, între cei doi începe o idilă, dar detectivul e bântuit de grețuri metafizice, drept pentru care dispare mereu în ceață.
În rolul detectivului, Alin State oferă o surpriză de proporții. L-am văzut în teatru și film, știam că e un actor sclipitor, dar n-aș fi bănuit că este și un dansator atât de bun. De altfel, toată distribuția dansează și o face profesionist, grație talentului propriu, dar și reputatului coregraf Arcadie Rusu. Detectivul lui Alin State este interesant construit încă din scriitură: e pozitiv în raport cu personajele negative, dar negativ în raport cu iubita sa și chiar cu sine însuși.
Urmașa lui Bach este interpretată de foarte tânăra actriță Raphaela Lei (a fost cap de afiș în spectacolul Teodorei Câmpineanu, ”Romeo și Julieta”) care se achită admirabil de rolul destul de solicitant, personajul ei fiind părăsit, violat, bătut până în pragul morții, într-un cuvânt, viața ei este o continuă, tragică zbatere. Asta în ciuda îngerului păzitor care își face datoria dar, uneori, mai întârzie. Antoaneta Cojocaru este un înger neconvențional: drăgălaș, grațios, curios, jucăuș dar, la o adică, iritat, întristat, justițiar.
Și acesta este un rol care presupune un mare consum de energie și o plasticitate foarte elaborată a mișcării, iar Antoaneta Cojocaru deține tot arsenalul necesar pentru a străluci realmente, iluminând scena. La polul opus se află odiosul Butterfly, aparent un moșneag cocoșat dar, în realitate, o întruchipare a răului, cu puteri supranaturale. Interpretând acest rol, Adrian Ciobanu se dovedește a fi un mim de elită și un dansator de mare calibru. Spectacolul are două momente culminante, de acrobație la trapez, cel al scenei de iubire dintre detectiv și descendenta lui Bach și cel în care detectivul se luptă în aer cu Butterfly.
Este absolut uluitor ce a putut să scoată la iveală regizorul Alexandru Darie din resursele secrete ale actorilor! Și ce rafinamente a putut să inventeze, ca să amintesc doar scena în care păpușarii mânuiesc îngerul pentru ca acesta, la rândul lui, să mânuiască manechinele a căror semnificație încerc doar s-o ghicesc: lumea, martorii, judecătorii?
Scenografia semnată de Octavian Neculai (care a coordonat și realizarea desenelor) definește în alb-negru lumea benzilor desenate, aducând nota de mister și pe aceea de umor, atât de necesare acestui încântător eveniment teatral. ”Un spectacol condus în exclusivitate de muzică” – spune cu modestie Alexandru Darie, dar aplauzele i se cuvin în egală măsură și lui, și compozitorului Adrian Enescu, și interpreților – Zoli Toth Project, și arhitectului Octavian Neculai, și coregrafului Arcadie Rusu, și actorilor Alin State, Antoaneta Cojocaru, Adrian Ciobanu, Raphaela Lei, Cristiana Ioniță, Raluca Nicolae, Georgiana Dobre, Daniela Tocari, Andreea Șovan, Gabriel Sandu, Bogdan Iacob, Vlad Troncea, Ionuț Bârjoveanu, și marionetiștilor Elena Dumitrescu, Elena Mușat, Cristina Țane, Marius Bugi. Și, desigur, spiritului nemuritor al lui Johann Sebastian Bach, care precis s-a bucurat împreună cu noi de această frumoasă reverență ce i-a fost adusă de contemporaneitate.
Gabriela Hurezean
Fotografii de Veronica Achim și Radu Sandovici
One Response to “Premieră la Bulandra: Copilul Ducu Darie povestește despre stră-stră-strănepoata lui Bach”
Uite ca aflat un text foarte bun scris intr-un mod dificil de gasit in netul romanesc. Acum, dupa ce am gasit acest articol, doresc sa va spun ca in acest weekend trecem la ora de iarna, o stiati deja. Daca tot se trece ora, atunci reglati-va ceasul dupa ora exacta pentru a nu intarzia sa ajungeti la timp unde trebuie sa ajunget. Multumesc!