Scenariu pentru happy-end – iubire între un borderline și o nimfomană
În zilele noastre, dacă încerci să încurajezi pe cineva spunându-i că nimeni nu e perfect, treci drept arogant. E ca și cum i-ai spune unui om al străzii că se poartă stilul trashy. A nu fi perfect este un understatement. Disfuncționalul este noul negru. Însușirea care nu te face urât, ci doar interesant în ochii celorlalți. Scenariștii de la Hollywood par să fi înțeles că trebuie să se alinieze trendului. Nu știu dacă totul a început cu modelele grăsune din Vogue Curvy Issue, dar fenomenul ia amploare. Cu cât povestea este mai tulbure, construită în ciuda modelelor de vinilin ale societății noastre, cu atât palmele spectatorilor ustură mai tare la final.
Silver Linings Playbook (tradus la noi Scenariu pentru happy-end) are succes în rândul cronicarilor, dar și la spectatorii obișnuiți. Pe IMDb are nota 8. Cei care sunt familiarizați cu platforma, știu că internetul e plin de hateri, iar publicul larg, cel care votează, este destul de zgârcit cu elogiile. Toți par a fi de acord cu ceea ce intuiesc eu a fi mesajul filmului: să iubim și să ne lăsăm iubiți deplin, chiar dacă asta ar putea completa Manualul de Diagnostic și Statistică a bolilor mintale cu alte câteva capricii psihice moderne.
Filmul lui David O. Russell ne spune povestea profesorului de liceu Pat Solitano (Bradley Cooper), după opt luni petrecute la balamuc. Ajuns înapoi acasă la părinți (Jacki Weaver și un Robert De Niro obsesivo-compulsiv excelent) Pat e hotărât să își recapete vechea viață. Planul: o listă de lecturi, sport (face jogging prin cartier, ambalat într-un sac de gunoi) și o atitudine pozitivă. Scopul final: recucerirea soției. Obstacol: soția însăși este cea care i-a declanșat sindromul borderline atunci când s-a lăsat descoperită în dușul conjugal, împreună cu amantul, evoluând pe melodia de la nuntă, Ma Cherie Amour. De unde și ordinul de restricție, primit pentru căpăceala ibovnicului – o altă piedică în calea redobândirii vieții pierdute.
Făcând abstracție de pornirile sale violente, Pat e un tip de comitet, simpatic și plin de intenții bune. Tocmai de aceea, când prietenul său Ronnie (Ortiz) i-o prezintă pe cumnata sa, aceasta îl place pe loc. Aflăm că Tiffany (Jennifer Lawrence) e la fel de defectă ca și Pat și că moartea soțului i-a provocat un cuprinzător episod de nimfomanie. De aici încolo, și pentru că cei doi sunt pe picior de egalitate romantică în materie de țăcăneală, filmul devine previzibil. Dar asta nu îi știrbește deloc frumusețea. Tiffany acceptă să îl ajute pe Pat să își recucerească soția, în schimbul unui favor.
Intuiți ce se întâmplă mai departe, dar felul în care se întâmplă este îndeajuns de original încât să merite să vedeți filmul. Vă previn, însă, Silver Linings Playbook este, mai degrabă, genul de comedie care prinde la femei. Și ține două ore, așa că mulțumiți-vă cu 0.33L!
Alexandra Cochinescu