Aniversare la Godot: ”Omul Pernă” a împlinit doi ani!
Poate mai există, dar n-am aflat eu. În orice caz, nu cunosc un alt spectacol studențesc (de licență) care să fi evadat într-un mod atât de fulminant dintre zidurile UNATC, adunând premii și aplauze nu doar în București, ci și pe scene prestigioase din țară. Vorbesc despre ”Omul Pernă” de Martin McDonagh, în regia lui Ion Florin Grigoraș, cu patru actori într-adevăr ”de gherilă”, cum singuri se intitulează: Rareș Andrici, Cosmin Dominte, Tudor Andronic, George Lepădatu.
Am văzut spectacolul chiar în anul nașterii sale, când cei patru magnifici au absolvit UNATC și au participat cu isprava de licență la Festivalul de Teatru Studențesc În Culise. L-am revăzut în urmă cu câteva zile, la Godot Café-Teatru. La aniversarea a doi ani de la primul gong. Repet ce am scris pe Facebook, în aceeași seară: Mi s-a întâmplat de multe ori ca un spectacol care mi-a plăcut foarte tare la prima vedere să nu-mi mai placă la a doua. Cu ”Omul Pernă” se schimbă situația. La doi ani de la primul coup de foudre, îmi place și mai tare. În timp ce alte spectacole care au luat startul în forță au fost măcinate de colbul rutinei, ”Omul Pernă” a crescut frumos, a câștigat și mai multă profunzime, iar jocul actorilor s-a înnobilat cu noi valențe. Timp de mai bine de două ore am trăit surpriză după surpriză, ca și cum aș fi văzut spectacolul pentru prima oară. Dincolo de mesajul cel mai direct al piesei lui McDonagh, de fapt, o dilemă – dacă trebuie distruse operele literare care conțin atrocități - acum se revelează mai pregnant și celălalt subiect de meditație propus de dramaturg: cât de adânc și cu ce urmări sunt traumatizați copiii unor părinți abuzivi?
În rolul lui Katurian Katurian Katurian, omul de serviciu de la abator, care, în timpul liber, e un scriitor psihopat, dar genial, strălucește și mai puternic Rareș Andrici. Nu cred că a împlinit încă nici 25 de ani, dar vădește o maturitate artistică absolut stupefiantă. Seninătatea arestatului care nu pare a bănui pentru ce a fost adus la interogatoriu se transformă în sperietură, teroare, uimire, revoltă, curiozitate, grijă pentru fratele arierat, moment de cumpănă, dezamăgire, disperare… Mai rar așa un chip, pe care expresiile se succed fluent, fără sincope, ținându-l pe spectator cu sufletul la gură! Oglinda în care se reflectă și se descifrează Katurian K. Katurian este detectivul Tupolski, interpretat magistral de Cosmin Dominte. Cu un remarcabil simț al măsurii, Dominte își rostește partitura în acea tonalitate joasă, care subliniază, prin contrast, momentele de furie.
Acum, ostilitatea dintre Tupolski și colegul său, Ariel, este mult mai bine conturată. Scena mea preferată continuă să fie aceea în care Tupolski, încercând să-i demonstreze lui Katurian că și el e scriitor, povestește despre micul chinez retardat și surd care merge pe linia ferată, în mijlocul unui câmp imens. Sunt neprețuite interpretările celor doi actori: Tupolski, entuziast și mândru de producția sa literară, Katurian – gândindu-se dacă e bine să-i spună adevărul despre ”opera” ridicolă fix celui de care depinde viața sa. Cuvântul care ar putea să acopere cel mai bine prestația celor doi este inteligență. O mare inteligență, căptușită cu multă imaginație.
Potențează calitatea spectacolului și cei doi actori din rolurile secundare. M-a impresionat plăcut evoluția lui Tudor Andronic în rolul lui Michal, fratele lui Katurian. Michal este marcat de un grav retard mintal și asta nu se observa destul de bine în urmă cu doi ani, când spectacolul era încă în fază de… nou născut. Acum, îți dai seama din prima că Michal e debil mintal. Andronic atinge apogeul când Katurian repetă povestea Omului Pernă, în arestul poliției. Extraordinară acea exaltare copilărească de pe chipul – și mai ales din ochii – lui Michal! În rolul polițistului Ariel, George Lepădatu a adus vigoare și nuanțe impresionante. Identitatea lui Ariel ni se dezvăluie gradat, într-un crescendo ce duce ușurel spre paroxism. Singurul lucru care îl dezavantajează pe Lepădatu este barba prea lungă, care îl face să semene cu Fidel Castro în tinerețe. Dar poate are nevoie de ea pentru alt rol.
În concluzie, ”Omul Pernă” este un spectacol foarte bun, orchestrat cu mână sigură de Ion Florin Grigoraș, un regizor care știe cum să-și aleagă distribuția și cum să scoată din actor cel mai ascuns zăcământ de geniu. La mulți ani, minunaților!
Gabriela Hurezean