Noaptea se lasă în India. Și în lumea cronicii de film.
În timp ce căutam o distribuție completă a primului lungmetraj din cariera regizorului spaniol Chema Rodriguez, am constatat cu tristă stupoare că nu se mai scrie cronică de film, tot ce ni se oferă fiind notații amatoristice sau citate fără ghilimele din dosarul de presă. Distribuție n-am găsit nici măcar pe site-urile care se declară de specialitate. Ceva despre coloana sonoră a filmului, nici atât.
”Noaptea vine în India” (”Anochece en la India”) este acel gen de film care se face în timp record, cu bani puțini, dar cu foarte multă pasiune și cu actori extraordinari. Acel gen de film care te absoarbe în profunzimi nebănuite, care te face să râzi cu lacrimi de plâns și te cucerește fără drept de apel. De obicei, exact despre acest gen de filme nu se scriu cronici. Habar n-am de ce. Rodriguez povestește comic despre un om paralizat. Din scaunul lui pe rotile, Ricardo (minunatul Juan Diego) emite panseuri cum ar fi: ”Dacă nu râzi, îți ies bube pe fund.” Ținta poantelor lui este femeia care îl îngrijește, o româncă numită Dana. Dacă nu s-ar fi mutat în Australia, aș fi vrut să-i strâng mâna tare de tot Clarei Vodă pentru modul în care și-a jucat rolul, investind în el tot ce are mai bun și mai ales ochii ăia, a căror privire poate incendia o pădure.
Deci Ricardo se distrează luând-o peste picior pe Dana iar aceasta pare impasibilă. Îl spală cu furtunul, îl plimbă, îl hrănește, îi suportă hachițele și caterincile (adevărul e că Ricardo are niște replici de un haz letal!) și, chiar dacă nu pare, îl înțelege. Și îl iubește. Deși Ricardo pare s-o viseze în continuare pe Gadhali (Vanessa Castro), iubita lui din tinerețea hippy. Ea pare să fie și ținta călătoriei în India, pe care el o proiectează de ceva vreme. Urmează un road-movie în care cinismul dus până la sadism se împletește captivant cu tandrețea, duioșia, curajul. Ricardo nu vrea s-o ia pe Dana în India, dar aceasta știe care este adevăratul motiv și rămâne lângă el, profitând de ”oportunitățile” mai mult sau mai puțin caraghioase care se ivesc pe parcursul călătoriei. Cu banii și mașina furate, Ricardo trebuie să accepte invitația Danei de a fi găzduit acasă la aceasta. Aici, surpriză: Dana nu are deloc o situație materială atât de precară încât să fie nevoită să îngrijească paralitici, în Spania. În realitate, ascunde un secret dureros, de care încearcă să fugă cât mai departe. Poate că acesta este, pe lângă iubirea pe care i-o poartă în taină, motivul pentru care va sacrifica tot ce are pentru a împlini visul lui Ricardo de a ajunge în India. Îmbarcați într-o biată troacă (pe care el o numește ”bijuterie”) pornesc din nou la drum.
Va fi un drum inițiatic, în care fiecare își va cunoaște infinitul interior și limitele exterioare. Ar mai fi de spus că filmul are la bază romanul scris de regizor, ”Noaptea se lasă la Kathmandu”, inspirat din povestea adevărată a lui Lorenzo del Amo. Despre interpretarea Clarei Vodă, Chema Rodriguez declară tranșant: ”E genială!”. Total de acord. Prin acest rol, Clara Vodă se alătură altor două actrițe, Medeea Marinescu și Olimpia Melinte, care s-au bucurat de imens succes jucând roluri de românce care muncesc în străinătate. Medeea, în ”Je vous trouve tres beau” (regia Isabelle Mergault) iar Olimpia, în ”Sette opere di misericordia”, în regia gemenilor Gianluca și Massimiliano De Serio. Semn că femeia română care muncește în străinătate este un nesecat izvor de inspirație.
Vă rog mult de tot, dacă mai prindeți pe undeva filmul ”Noaptea se lasă în India”, mergeți să-l vedeți. N-o să regretați! O să râdeți la fel de mult ca la orice comedie americană, dar o să vă rămână și ceva de tricotat cu sinapsele.
Gabriela Hurezean