”Clasa noastră” – un spectacol de înaltă clasă
De obicei, la sfârșitul unui spectacol, publicul aplaudă o vreme stând pe scaune și, abia după ce se ridică în picioare, ici-colo, câte un entuziast răzleț, îl urmează și ceilalți. De data asta, când spectacolul s-a sfârșit, toată lumea s-a ridicat din prima, ca la comandă. Iar pe scenă nu se aflau superstaruri cu nume răsunătoare, ci niște tineri actori, aproape copii. Care, însă, au ținut sala în palme, timp de două ore.
Istoria, victimele și călăii
”Clasa noastră – Poveste în XIV lecții” de Tadeusz Slobodzianek este spectacolul de licență al clasei lui Adrian Titieni, și a fost găzduit, vinerea trecută, de Teatrul Foarte Mic, sub genericul Best of UNATC. Textul scris de dramaturgul polonez ar putea fi definit, pe scurt, ca horror cu toate ingredientele specifice: fantome, obsesii, violuri, crime, masacru. Numai că povestea celor zece colegi de clasă, depănată cale de 70 de ani, este despre transformarea inocenței în lașitate și cruzime. Despre felul în care roata istoriei se învârtește transformând victimele în călăi și călăii în victime. Despre spiritul de conservare, frica sau oportunismul care atrag după sine slugărnicia, excesele de zel, trădarea. Despre modul în care tortura și umilirea pot transforma omul în fiară. Ionuț Niculae este Jakub Katz, naivul care își imaginează că ”tătucul” Stalin va instaura o lume mai bună, speranță alimentată de cinematograful nou-nouț, apărut în sat. E drept, cinematograful e instalat într-o fostă biserică. (Pare neverosimil? Câtuși de puțin. Liceul ”Gojdu” din Oradea, unde am învățat, avea sala de sport instalată în clădirea bisericii care aparținuse, cândva, unei mănăstiri desființate de comuniști). Menachem (Andrei Cătălin), directorul cinematografului, recită înflăcărat din Maiakovski. Doar timidul și romanticul Rysiek (Alin Stan) îndrăznește să ridice glasul împotriva invaziei roșii. Zosha (Ilona Brezoianu) nu are curajul să salveze nici măcar copilul Dorei (Alexandra Buză), în schimb, îl salvează pe Menachem. Rașelka (Mădălina Craiu) se leapădă de credința ei pentru a supraviețui alături de blândul Wladek (Rareș Andrici), unul dintre puținii care îndrăznesc să sfideze teroarea. Zygmunt (Costin Dogioiu) este prototipul răului, al cinismului, trădării, ipocriziei și sadismului. Alunecos, demagog, manipulator, este mereu de partea celui mai puternic, găsindu-și aliați printre cei mai slabi și explicații pentru orice faptă abominabilă. Asemenea lui este Heniek (Dragoș Olaru) care, sub aparența unei marionete de cârpă, ascunde perversități nebănuite. Abram (Alecsandru Dunaev), emigrat în America, citește scrisori de la foștii colegi și află doar o mică parte din dramele care i-au marcat pe viață și pe moarte.
Tadeusz Slobodzianek scoate la lumină pagini rușinoase din istoria nu prea îndepărtată a Poloniei și ne oferă spre contemplare o galerie de personaje dintre care niciunul nu este pe deplin lipsit de pată. Dincolo de calitatea răscolitoare a textului, impresionează omogenitatea trupei. ”Diriginta” care a orchestrat spectacolul, actrița Simona Măicănescu, vorbea, anul trecut, despre ”copii care se joacă de-a istoria în groapa cu nisip” și despre ”corala cu momente solo”. Într-adevăr, cei zece actori ai distribuției au, împreună, o sonoritate omogenă, care susține impecabil momentele solistice ale fiecăruia, în parte. Se pare că discipolii lui Titieni au învățat bine lecția despre umilința care se află la originea marii străluciri. Următoarea reprezentație cu ”Clasa noastră” va avea loc sâmbătă, 22 martie, ora 19.00, tot la Teatrul Foarte Mic.
Gabriela Hurezean
Imagini de pe Facebook-ul spectacolului