Premieră la Teatrul Excelsior: ”Șapte minute după miezul nopții”, când iese monstrul de sub pat
Cunoscut pentru apetența sa de a aduce noul în teatru, Bobi Pricop nu-și dezamăgește publicul nici de data asta. Dacă primul său experiment (”O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții”, la TNB, în urmă cu nouă ani) se adresa cu precădere văzului, prin jocul magic al oglinzilor și proiectoarelor, de data asta ”atacă” auzul, și o face la marea artă, propunând o experiență la fel de intensă. Ca și atunci, și acum se povestește despre un copil cu probleme. Montarea lui Bobi Pricop provoacă subtil – dar fără drept de apel – și copilul din noi, adulții. ”Șapte minute după miezul nopții” este o frumoasă dramatizare semnată de Mihaela Michailov, după romanul ”Monster Calls” de Patrick Ness, inspirat de o întâmplare reală din viața lui Siobhan Dowd.
Îți pui căștile și, ca prin magie, dispar toate efectele nedorite: miorlăitul telefoanelor, tusea, șușotelile, foșnetele, munca de mântuială a vreunui sunetist neatent. Ești singur în lumea de pe scenă și lumea copilăriei tale interferează organic cu lumea copilului din spectacol. Grație căștilor, percepi totul cu o acuitate pe care nimic n-o mai poate știrbi. Vă amintiți cum, în nopțile când somnul nu voia deloc să vină, priveam umbrele crengilor care se insinuau prin fereastra camerei și umbrele de pe pereți începeau să îmbrace sensuri înfricoșătoare? Și aici, când se fac șapte minute după miezul nopții, apare monstrul cu înfățișare de copac. Ca arborele de tisă din fața casei. Vă amintiți cărțile copilăriei, cu imagini 3D, decupate din carton, care se despătureau la fiecare răsfoire? Așa e și decorul gândit de Clara Pop și transpus în machete rabatabile de Ileana Acio, Alexandra Chinzăruc, Dragoș Grigore, Maria Iuliana Frailich, Matei Fulga, Maria Teodora Marin.
Vă amintiți băiețelul rău de la școală, care ne persecuta, făcându-ne să ne simțim singuri în lume, neînțeleși și neajutorați? Sau sentimentul devastării care te copleșește când simți că vei pierde ființa pe care o iubești cel mai și cel mai mult, și ai vrea s-o salvezi, dar știi că asta nu-ți stă în puteri? Acestea și multe alte stări ale minții și sufletului îl invadează pe Conor, băiatul de 13 ani, magistral interpretat de Dan Pughineanu, un tânăr actor instalat deja confortabil în elita Teatrului Excelsior (și nu numai). Pentru Conor, monstrul nocturn nu e cu nimic mai terifiant decât monștrii din viața reală, care îi tulbură copilăria. De aceea, între cei doi se naște un joc al întrebărilor și răspunsurilor, menit să lumineze calea copilului prin labirintul anxietății și al suferinței nemeritate. În rolul Monstrului, Marius Turdeanu împlinește o creație actoricească fulminantă. Vădind capacități vocale de o expresivitate uimitoare, actorul face trecerea fluidă de la horror la sfătoșenia caldă a unui prieten. Din cele patru povești pe care i le spune Monstrul, Conor învață că lucrul pe care îl ascunzi e cel de care te temi cel mai tare, că trebuie să sacrifici ceva pentru a salva altceva, că, uneori, oamenii simt nevoia să se mintă pe ei înșiși, mai mult decât pe oricine altcineva, că vrăjitoarea nu e întotdeauna rea și prințul pe cal alb nu e întotdeauna cumsecade… Monstrul trebuie să dea răspunsuri credibile la întrebările lui Conor, cum ar fi asta: ”Care-i personajul pozitiv aici? Ce porcărie de poveste!”
Rădăcinile de tisă care atârnă din tavan definesc sugestiv cele mai adânci subterane ale conștiinței, locul în care copilul ajunge la rădăcina lucrurilor, caută răspunsuri și, prin ele, puterea de a supraviețui tuturor încercărilor. Călătoria este fabulos, absolut fabulos ilustrată prin universul sonor creat de Călin Țopa și Eduard Gabia (acesta din urmă generând și pulsul unui alt mare spectacol al lui Pricop, ”Radio”, la Teatrul ”Sorescu” din Craiova). Prezențe bine calibrate în călătoria lui Conor prin propriile coșmaruri oferă Camelia Pintilie (o mamă duioasă, iubitoare, care bravează de dragul copilului), Mihaela Trofimov (bunica neconvențională, rațională și puternică), Doru Bem (tatăl cu musca pe căciulă, care se fofilează iar), Matei Arvunescu (Harry, copilul sadic), Ioana Niculae (Lilly, fetița fragilă, dar justițiară) și Annemary Ziegler (profesoara bine intenționată, dar mistuită, și ea, de frici dezarmante).
Admirabil felul în care lighting designul lui Cristian Șimon decupează din beznă stări și personaje. Ireproșabil sunetul asigurat de Andrei Doboș, Roberto Gae și Robert Anton. Țin să subliniez asta pentru că, în cursul unei asemenea experiențe cu căști, cea mai mică fisură la capitolul sunet ar fi putut să strice tot,
Mai pe scurt, ”Șapte minute după miezul nopții” de la Teatrul Excelsior se înscrie ca un nou vârf de top în palmaresul regizorului Bobi Pricop. Dragi prieteni, vă rog insistent să verificați acest adevăr!
Gabriela Hurezean
Fotografii de Volker Vornehm