Teatrul Apropo: ”LOVERBOY” – când Făt Frumos se transformă în broscoi
În spiritul unei interactivități salutare, one woman show-ul susținut de Marina Fluerașu la Teatrul Apropo te implică din prima în tramă. Te trezești cu un microfon în față și o întrebare: ”Cine te-a influențat cel mai mult în viață?” Și spectatorii răspund. Mama, tata, bunica. Nimeni n-a zis ceva despre iubit sau iubită. Abia la sfârșit, când ieșim în frigul negru și tăios, ni se limpezește răspunsul real: Cel mai mult ne-au influențat aceia pe care i-am iubit cel mai mult și care ne-au rănit cel mai tare. De fapt, cam asta e și ideea centrală a spectacolului regizat de Casandra Topologeanu, pe texte scrise de Marina Fluerașu în urma unei documentări minuțioase în rândurile victimelor negoțului cu carne vie. Georgiana, Kira, Magdalena, Andreea, Marisia (și multe alte fete naive și însetate de tandrețe) au crezut în iubirea pură a unui prinț pe cal alb. Care n-a fost decât un satir pus pe căpătuială.
”Sufletul este un loc în care poți să te întâlnești cu Dumnezeu”, spune una dintre fete. Și vine clipa în care te întrebi ce doare mai crunt: faptul că ai fost vândută de cel pe care l-ai primit acolo, lângă Dumnezeu, sau traumele prin care ai trecut apoi, ca prostituată? Marina Fluerașu este la fel de convingătoare în rolul fetiței vândute de bunica veroasă (excelentă ideea regizorală cu ursul de pluș răstignit, simbolizând copilăria/inocența/mântuirea ucise), ca și în rolul fostei studente la filologie care murmură în gând ”eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, în timp ce trupul îi este pângărit de cine știe ce mistreț – încă o scenă strălucit exprimată actoricește și regizoral.
Tulburător reconstituie Marina Fluerașu și povestea Kirei, fata din Ucraina, de a cărei vulnerabilitate și nevoie de ocrotire profită odios bărbatul care o vrăjește dăruindu-i parfum cu aromă de vanilie. Sau povestea Marisiei, care a căutat salvarea la poliție, dar a fost o speranță deșartă, pentru că, nu-i așa, polițiștii sunt și ei bărbați, solidari în a-și satisface nevoile joase ale cărnii. Documentarea e dusă până la cele mai adânci profunzimi sufletești, iar textul demonstrează mai mult decât sugestiv, cu emoție și căldură, că o femeie cultivată, spirituală, poate fi prostită la fel de ușor ca o fetiță aflată la vârsta jocului cu ursuleți de pluș.
Cu acest spectacol, Casandra Topologeanu oferă o piesă de rezistență ca artă regizorală. Experimentul cu fata din public, vândută la licitație pentru doar 65 de lei, tocul cui cu care actrița bate toaca, sunetul clopotelor în timp ce trupul femeii e mortificat iar și iar, rugăciunea din miezul disperării, jocul de lumini care transformă femeia în pulbere de stele – toate acestea (și multe altele pe care le veți descoperi singuri) sunt argumente ale unei reușite depline. Un adăpost generos pentru trăirile personajelor oferă scenografia semnată de Traian Tuță, lume minunat pusă în valoare de Ovidiu Cristian, autorul unor sonorități ce însoțesc cu fidelitate cele mai intense momente și al efectelor multimedia folosite exact cât e nevoie.
În topul one woman show-urilor pe care le-am văzut până acum, podiumul este ocupat ex aequo de ”Fata din Curcubeu” în trei interpretări, Tania Popa, Marcela Motoc, Ilona Brezoianu (text și regie: Lia Bugnar), ”Pe jumătate cântec” cu Anda Saltelechi (text și regie: Crista Bilciu), ”O femeie singură” cu Andreea Bibiri (text: Dario Fo&Franca Rame, regie: Daniel Simion). Recitalul susținut de Marina Fluerașu la Teatrul Apropo (din Pipera, București) se îndreaptă vertiginos spre aceeași poziție.
Nu ratați această impresionantă pledoarie pentru dreptul elementar al oricărei femei la demnitate și libertate.
Text&fotografii – Gabriela Hurezean