Premieră la Teatrul Apropo: ”Repetiția de seară” – despre lupta cu pustiul lăuntric
Cea dintâi premieră din Festivalul Bucharest Fringe s-a întâmplat duminică seara, la Teatrul Apropo. Carele se află tooocmai în Pipera. Deschid o paranteză: Am refuzat mai multe invitații la acest teatru pentru că zona mi se părea în altă lume, iar eu stau foarte prost cu orientarea, mai ales pe întuneric. Până la urmă, draga de Costinela Caraene, care transformă în aur tot ce atinge, m-a condus la fața locului. Și nu prididesc să-i mulțumesc pentru asta. Am închis paranteza.
Spectacolul e mi-nu-nat! Piesa lui Kiss Csaba (traducere inspirată: Susana Vlaicu&George Volceanov), cu profunzimi și subtilități fascinante, povestește despre ceva serios până la lacrimi, dar o face cu niște scăpărări de umor ce determină o metabolizare sănătoasă a mesajului. Decorul creat de Alexandra Budianu, de un minimalism rafinat, este sugestiv, eficient, oferă un bun punct de sprijin performanței actoricești. Bine articulate în alcătuirea atmosferei sunt și sonoritățile compuse de Dani Ionescu&Diana Cartianu. Întreaga construcție teatrală, limpede, fluidă, evoluând fără ezitări, vădește o viziune regizorală impecabilă. Alexandru P. Rusu își asumă (cu deplin succes) aducerea în scenă a textului provocator, ce presupune rezolvarea unei ecuații destul de complicate: doi actori (Claudia Moroșanu și Liviu Cheloiu) interpretează doi actori care, la rândul lor, încearcă să joace rolurile altor doi actori (Giulietta Masina și Anthony Quinn), din celebrul film al lui Federico Fellini, ”La Strada”.
Liviu Cheloiu își construiește personajul dintr-un tumult de trăiri: un actor cândva faimos (îl voi numi Actor 1, pentru eliminarea confuziilor), aflat la apusul carierei, are revelația că abia acum ar putea să creeze rolul vieții sale: Zampano, circarul bețiv și afemeiat, pe care viața nemiloasă l-a transformat într-o brută, aparent total nesimțitoare. Pentru Actor 1, crezul despre profesia sa se confundă cu Zampano: ”actoria e lupta ta cu pustiul lăuntric”. Dezabuzat, supărat pe viață și pe lume, dar încă șarjând într-un dans riscant pe tăișul ratării definitive, pare convins că e un actor mai bun decât Anthony Quinn. ”Vreau să mănânc, să beau și să f*t Universul!” – astfel își declară Actor 1 identificarea deplină cu Zampano, cu virilitatea-i brutală, cu necruțarea față de tot și, mai ales, față de sinele îngrozitor de trist. Interacțiunea sa cu Actrița 1, de fapt, studentă în anul III la Facultatea de teatru, e scăpărătoare, are haz și dramă în aceeași măsură. Admirabil este și modul în care evită îngroșarea interpretării, pe măsură ce Actor 1 ia tot mai mult ”combustibil” la bord.
Pe Claudia Moroșanu o urmăresc de mai multă vreme. Voce distinctă a generației tinere, e în stare să transmită emoție, magnetism, chiar și atunci când joacă o statuie sau un demon tăcut la porțile iadului. În rolul Actriței 1, al Giuliettei Masina și al Gelsominei, vădește același profesionalism cizelat cu acribie. Încă studentă, încă foarte tânără și inocentă, Actrița 1 are curajul, entuziasmul, dar și timiditatea novicei care încă n-a cunoscut acea scamatorie a compromisurilor, cu care se plătește, de obicei, momentul de glorie. Dacă Actor 1 încearcă din răsputeri să i se substituie lui Zampano, Actrița 1 refuză să-și trădeze identitatea, își caută personajul într-un adevăr nou, fără comparații inutile, ba, mai mult decât atât, chiar își permite s-o parodieze pe Masina, care avea 40 de ani când o juca pe Gelsomina, în vârstă de 18 ani. Sigur că scena mustește de umor. Fragile, transparente, vulnerabile, încrezătoare (până la proba contrarie), Claudia Moroșanu&Actrița 1&Gelsomina ei se dovedesc a fi, până la urmă, mult mai puternice decât ne-am putea imagina. De altfel, întregul spectacol se sprijină pe elementul surpriză, pe aparențe convingătoare, dar contrazise în secunda 2.
Vă recomand cu multă căldură ”Repetiția de seară”, care se va juca din nou pe 30 octombrie, la Teatrul Apropo. Luați bilete din timp, sala e mică. Teatrul Apropo se află la demisolul blocului FEPER, în Pipera, și se ajunge acolo în 5 minute, luând metroul din Piața Victoriei.
Gabriela Hurezean
Fotografii de Maria Rusu și Ovidiu Teșileanu