Liana Ceterchi, direct din inima Reginei Maria
Când m-a invitat la spectacol, am întrebat-o cât durează, pentru că trebuia să mai ajung la un eveniment, în aceeași seară. Mi-a sugerat să vin la altă reprezentație, că n-ar vrea să urmăresc spectacolul cu ochii pe ceas. Am ajuns, totuși, în acea după amiază, în mansarda Muzeului Literaturii Române, și recitalul Lianei Ceterchi m-a absorbit în așa măsură, încât nici să fi fost acolo Big Ben cu clopotele lui, tot n-ar fi reușit să mă recupereze întru măsurarea timpului. Pentru că ”1919 – Misiune regală” este fascinație, adorație, adâncă reverență față de Regina Maria a României, cea care a fost întrupare a binelui dus până la sacrificiu de sine și a iubirii netrucate de patrie. Spectacolul vine după ”Maria, regina tuturor Românilor” și ”Ileana – Principesa de România”, împlinind trilogia pe care Liana Ceterchi, în calitate de regizor și actor, o dedică femeilor providențiale din istoria noastră. ”1919 – Misiune regală” este o dramatizare inspirată a cărții Dianei Mandache, ”Queen Marie of Romania – Later chapters of my life/ Regina Maria a României – Capitole târzii din viața mea”, rememorând strălucita acțiune diplomatică a Reginei Maria la Conferința de Pace de la Paris, în urma căreia marile puteri ale lumii au legiferat România Mare.
Ar fi putut să fie o lecție de istorie searbădă, liniară, dădăcitoare. Dacă nu era harul Lianei Ceterchi. Harul ăla năvalnic, de nestăvilit, care te ajută să pui viață din viața ta în edificarea personajului. Înțelegându-l și iubindu-l. Actrița e atât de adevărată în rol încât pare posedată de spiritul Reginei. Atât de profund, încât, la un moment dat, uiți că e un spectacol și ai impresia că ești în salonul Reginei, ascultându-i confesiunea. Îi cunoști tristețile și determinarea, în cea mai pură și directă expresie. Este Regină și își poartă coroana cu demnitate, dar este și un simplu om, cu îndoieli, emoții, bucurii și subtil simț al umorului. În fața puternicilor momentului, România avea nevoie de un chip care s-o reprezinte și chipul pe care l-a primit ca ofrandă a fost al Reginei Maria, atât de frumos încât oameni de stat deloc impresionabili (Wilson, Clemenceau ș.a.) au fost cuceriți și convinși să satisfacă interesele României. E totul în one-woman show-ul Lianei Ceterchi: grația și frumusețea aristocratei pur sânge, îndârjirea femeii care trebuie să ducă singură o povară imensă, clipele de cumpănă și fericirea de a ști că datoria a fost împlinită.
”Pentru mine nu a avut cine să facă, așa că am făcut eu pentru ei” – spune englezoaica încoronată întru a aduce glorie României. Și a făcut-o cu toată inima-i neobosită. Acum o vedem la vârsta senectuții, când e îndepărtată de la curtea regală, dar bastonul din mâna ei este sceptru, iar boneta ce-i acoperă capul pare coroană cu diamante. Ca actriță, Liana Ceterchi se livrează total personajului. Nici ca regizor nu e mai prejos. Sunt impresionante imaginile de epocă (sunet/video: Leo Bacica, Teodora Toader) cu care începe și se sfârșește spectacolul, sunt perfect cântărite emoția și tensiunea, admirabile parcimonia în materie de gestică și preferința pentru interiorizarea radiantă, adesea impresionând publicul până la lacrimi. Minunată ideea simbolisticii utilizate în reprezentarea morții: un imens voal negru, care acoperă o parte a scenei și pe Regina ajunsă la capăt de drum.
Următorul spectacol va fi în 15 decembrie, de la ora 17.00, tot în podul Muzeului Literaturii și tot cu intrare liberă. Nu ratați!
Gabriela Hurezean
Fotografii de Teodora Toader