Premieră la Excelsior: ”Familia Addams” – all in love!
Într-o țară în care cronicarul premiat de UNITER scrie negru pe alb că ”Scripcarul pe acoperiș” e music-hall, mi-e clar că sunt mari probleme cu înțelegerea genului numit musical. Norocul nostru se numește Răzvan Mazilu. El știe cel mai bine ce este musicalul, el știe cel mai bine ce mișcare, ce impostație, ce atmosferă, ce culoare implică montarea acestui gen de spectacol. După un lung șir de minunății (absolut remarcabil și ”Sunetul muzicii” pe care l-am văzut anul trecut la Opera Comică pentru Copii), Răzvan Mazilu aduce pe scena Teatrului Excelsior ”Familia Addams” – musicalul de fulminant succes scris de Andrew Lippa (partitură&versuri) și Marshall Brickman&Rick Elice (libretul). Traducerea și adaptarea textului (cu mult umor): Carmen Stanciu.
Pentru că veni vorba de umor: ceea ce apreciez în mod special la montările lui Mazilu – dincolo de incontestabila calitate artistică – este finețea, subtilitatea cu care știe să facă haz. Nu l-am văzut niciodată căzând în capcana îngroșării vulgare, deși ispite au fost la fiecare pas. Aceeași mică și duioasă ironie i-o simțim și acum, în această poveste în care toată lumea se îndrăgostește. ”Drama” Addams-ilor e declanșată de fiica adolescentă, Wednesday (ce bine cântă și ce bine cantonată în personaj – Ana Udroiu!) care cade în mrejele unui simplu muritor, Lucas (Dan Pughineanu, parcurgând cu pași siguri drumul de la teamă/nehotărâre la asumarea relației cu fata ”specială”). Doamna Addams, aka Morticia – încântătoare Camelia Pintilie în acest rol – e ”mult prea tânără să am o fată măritată” și va face tot posibilul să împiedice pârdalnica mezalianță, frățiorul Pugsley (adorabil Matei Hotăranu) e disperat că-și va pierde sora, ”cum ar fi dacă nu mi-ar mai capsa/limba de podea?!”, singurul care, încă nemărturisit de frica Morticiei, ține cu fiica îndrăgostită este Gomez, al cărui sânge latin, clocotitor, pactizează mereu cu pasiunea.
Trebuie să mărturisesc cinstit că unul dintre motivele principale care m-au mânat la acest spectacol a fost interpretul lui Gomez – Lucian Ionescu. Rareori mi-a fost dat să văd un actor care să fie cu totul și cu totul altcineva, cu fiecare personaj pe care îl joacă. Știm, fără îndoială, actori (unii considerați mari!) care se joacă pe sine, la infinit, indiferent cum e eroul căruia îi dau – un fel de – viață. Lucian Ionescu pare să se uite pe sine. Nu ne dezamăgește nici de data asta, păstrându-și nealterat fascinantul cameleonism. Gomez este spumos, agil, speriat, îndrăgostit, sardonic, cel mai tare îl distrează ”istoria omenirii povestită sub tortură”, dar tot el decretează empatic: ”Cuvintele rostite sunt cele mai importante.” (Aparté. Nu mă pot abține să notez aici cuvintele lui Khalil Gibran: ”Between what is said and not meant and what is meant and not said, most of love is lost.”)
Dar Gomez își iubește cu fervoare nevasta, în timp ce părinții lui Lucas, Alice (Maria Alexievici – minunată voce!) și Mal (Doru Bem, prezență plăcută în spectacol) se află într-un punct mort al căsniciei. Se vor salva, și ei, după jocul de-a adevărul, distracția preferată a Morticiei, care știe că ”Normalitatea este o iluzie. Ce e bun pentru păianjen, e tragic pentru muscă.” Rolul unchiului Fester este împărțit între gemenii Radu și Mihai Mitrea. Le-am admirat talentul încă din vremea când îi descopeream, ca liceeni, la festivalul ”Jos pălăria”. În reprezentația pe care am văzut-o a fost Radu. Înfricoșător, și simpatic, și îndrăgostit de Lună: ”Milioane de ani lumină între noi e spațiul perfect pentru o iubire ideală.” O cotoroanță burlescă ne oferă Aida Avieriței în rolul bunicii Addams, iar Mircea Alexandru Băluță este Lurch, pe cât de terifiant, pe atât de atașant.
Un rol major în construcția spectacolului revine grupului de morți ai familiei Addams, interpretat de Ovidiu Ușvat (Gangsterul), Andreea Hristu (Marchiza), Alex Popa (Clownul), Iulia Samson (Mireasa) Dan Clucinschi – senzațional dansator (Soldatul) și Loredana Coșovanu (Balerina), cu o notă specială pentru aceasta din urmă care, nu știu cum face, dar umple scena, captând magnetic toate privirile. Am mai văzut-o în alte roluri și sunt sigură că avem în Loredana Coșovanu o actriță de mare viitor!
E superfluu să mai adaug că toată echipa cântă și dansează bine, cu entuziasm, cu plăcere. Ține de geniul coregrafic al lui Răzvan Mazilu să poți exprima rigor mortis prin dans în ritm de twist! Expresiv/sugestiv este machiajul creat de Octavian Mardale (cu ajutorul însemnat al Școlii de Machiaj Prostetic) și impresionant decorul Sabinei Spatariu. Acestea fiind spuse, nu pot decât să vă invit să vă convingeți singuri că noul musical al lui Răzvan Mazilu își merită cu prisosință aplauzele torențiale.
Gabriela Hurezean
Fotografii de Vlad Catană