Teatrul de Artă București: ”Iepurele alb” și datul în mintea copiilor
Copilul, când e mic și n-au apucat încă adulții să-i pervertească mintea, nu are prejudecăți, idei fixe, convenții, nici grija de ”ce-o să zică lumea”. El poate să ajungă cu imaginația oriunde și orice, să înțeleagă lucruri pe care adulții nu le pot înțelege și, poate, nici nu vor. Să descifreze metafore, simboluri, coduri secrete ale fanteziei. Adulții nu înțeleg și transformă educația într-o formă de inoculare forțată a neînțelesului și a blocării minții în stereotipuri care paralizează gândirea. Și zborul fanteziei.
Era în sală o fetiță de vreo 8 – 9 ani, care ilustrează perfect fenomenul. Pentru că Iepurele alb nu vorbește (dar, Doamne, cât de multe știe să spună!), mica spectatoare s-a lamentat cu voce tare: ”Ce-i ăsta, film mut? Nu înțeleg nimic fără cuvinte!” Nu-i așa că e îngrozitor de trist felul în care își ”educă” unii copiii? Încuiații de azi formează încuiații de mâine și, din nefericire, au în școală un aliat de nădejde. În schimb, cei mici ( 3 – 6 ani) au urmărit spectacolul cu ochi mari și respirația tăiată, s-au minunat, s-au bucurat, au râs în hohote, cum numai ei știu să râdă. E fascinant să urmărești reacțiile celor mici la spectacol, să-i vezi cum intră tiptil în poveste și cum o trăiesc ei, cu toată intensitatea.
Dar cine este Iepurele alb? Doar un pluș. A fost cândva al unui copil care s-a plictisit de el, sau a crescut (prea) mare, sau, pur și simplu, nu l-a mai iubit. Așa a ajuns în magazinul cu lucruri second hand, unde l-a găsit mama Anei Crăciun Lambru. Cum fiica sa, mereu, mereu copil, e o artistă de talie internațională, numai suflet și talent, merita să primească în dar un iepuraș atââââât de drăgălaș! În urmă cu șapte ani, Ana Crăciun Lambru i-a oferit urecheatului cu ochi de piper rolul Iepurelui alb din ”Alice în Țara Minunilor” și, iată, acum ni-l readuce pe scena Teatrului de Artă, mai vioi ca niciodată, pus pe șotii, dansuri și împrieteneală. Printre clinchete de râs și înduioșări, copiii vor trăi o poveste despre prietenie, generozitate, iubire, visare și zbor, și câte și mai câte.
Cum jucăriile de pluș nu sunt prevăzute cu ”agregatele” specifice unei mânuiri eficiente, Iepurele alb se mișcă ajutat de patru mâini și două suflete. ”Complicele” Anei Crăciun Lambru (care semnează regia, mișcarea scenică și ilustrația muzicală) este o artistă la fel de complexă, Lavinia Pop Coman. Împreună animă iepurașul, împreună au elaborat conceptul, scenografia și costumele one rabbit show-ului lor absolut încântător, împreună sunt două actrițe care se prezintă la o audiție, știu limbi străine, dar și arta circului, știu să înțeleagă nevorba iepurească și să-i răspundă, de la egal la egal, cum numai copiii care supraviețuiesc în noi știu să o facă.
Timp de o oră și ceva, copiii de toate vârstele au stat smirnă, n-a fost foială și gălăgie, ca la alte spectacole pentru copii (am mai văzut atâta concentrare doar la ”Sunetul muzicii”, montat de Răzvan Mazilu la Opera Comică pentru Copii). Și, la sfârșit, când Iepurele alb pleacă la bordul trenului zburător, mi-am surprins și eu o lacrimă la colțul ochilor. Dar spectacolul nu se încheie aici! După aplauze, micii spectatori pot să-l mângâie pe iepuraș, să-i spună ce au de spus și chiar să-și facă poze împreună. Pe care le vor lua cu ei, acasă, pentru a-și aminti mereu că o jucărie de pluș poate oricând să prindă viață și să fie mult mai amuzantă decât tableta, complicatul lego, desenele animate cu monștri sau roboții zgomotoși. Dragi părinți, încercați, funcționează excelent! ”Iepurele alb” este o producție a Teatrului de Artă junior și se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 4 și 100 de ani. Pe bune!
Gabriela Hurezean
Fotografii de Romulus Boicu