”Două lozuri”: Mașina albă, mașina neagră
De la ”A fost sau n-a fost” (Porumboiu), n-am mai râs așa de bine. Cei care au văzut deja ”Două lozuri” știu de ce: personaje bine închegate în structura comică, fără a părăsi firescul în favoarea caricaturalului grosier, haz mustos, situații al căror burlesc nu depășește nicio clipă granița bunului simț. Care ar fi legătura cu binecunoscutul text al lui Caragiale? Doar una: lozul pierdut. În rest, e o poveste cu trei fraieri de care te atașezi instantaneu: Dinel (Dorian Boguță), Sile (Dragoș Bucur) și Pompiliu (Alexandru Papadopol). Trei săraci, vorba cocalarului de la începutul filmului. Dinel e pe cale să fie părăsit de nevasta plecată la muncă, în Italia, Sile e, pur și simplu, sătul de sărăcie, Pompiliu e nemulțumit de lume, suspicios și mare amator de teorii conspiraționiste. Cei trei sunt bine definiți prin hainele pe care le poartă: în timp ce Sile și Dinel apar în tricou, bermude, adidași, Pompiliu, ca orice conțopist care se respectă, are cămașă cadrilată, pantaloni de stofă și sandale. Evident, cu șosetele aferente.
Scenariul scris de Paul Negoescu (autor, în același timp, al regiei) izvorăște din Caragiale – oare, există ceva, în țara asta, care nu izvorăște din Caragiale? – dar se abate pe o cale inedită. Fără a avea pretenții de capodoperă și fără a recurge la artificii în materie de actorie și imagine, comedia lui Negoescu face exact ceea ce își propune: stârnește hohote de râs și chiar aplauze în timpul proiecției, lucru rar în sălile noastre de cinema. Există poante pentru spectatorul obișnuit și poante pentru cinefilul avizat. Cei care l-au văzut pe Papadopol în ”Marfa și banii” (Cristi Puiu) se vor veseli pe cinste la scena în care Pompiliu se plânge de filmul românesc, mai ales de cel pe care zice că tocmai l-a văzut și, în care, ”doi tâmpiți duceau niște droguri de la București la Constanța”.
La fel ca în filmele Noului Val, protagoniștii sunt năclăiți într-o viață plumburie, cu micile ei drame, dar dramele lor sunt comice. N-ai cum să nu râzi când o vezi pe clarvăzătoare emițând bonuri fiscale, după cum scena cu Dacia albă, care, de fapt, e neagră, este urmărită cu hohote ce cresc în progresie geometrică. E singura scenă în care Pompiliu dă semne de inteligență, deși Papadopol a spus la una dintre întâlnirile cu presa: ”Mă dezic de inteligența lui Pompiliu. Mi-l doresc cât mai departe de mine!”. Despre faza cu Dacia albă/neagră, Dragoș Bucur afirmă că e întru totul reală, doar că varianta originală conținea o Dacie galbenă.
În distribuție, alături de Bucur, Papadopol și Boguță, mai figurează doar trei actori consacrați: Andi Vasluianu (Costel Dorohoi), Șerban Pavlu (iubitul gelos) și Elias Ferkin (prezentator loto). Celelalte roluri sunt interpretate de absolvenți ai Școlii de Actorie, demonstrând, încă o dată, după alte două lungmetraje, că trioul din rolurile principale știe meserie și, mai ales, știe cum s-o dea mai departe.
Îi voi enumera, cu aplauzele și felicitările de rigoare: Ion Rusu (Barmanul), Ruxandra Șerban (Ghicitoarea 1), Irina Noapteș (Codruța), Codin Maticiuc (Mihnea Ciupitu), Elisa Călin (prostituata 2), Ioana Florentina Dimitriu (Mihaela Dorohoi), Dragoș Niamțu (Struțanu), Alexandru Victor Nemțeanu (Junkie), Codrina Pătru (Brândușa Dorohoi), Mircea Banu (polițistul Guspenec), Ligia Matei (junkista), Nora Cupcencu (Gina), Deniz Coacă (junkist 1), Mădălina Gheorghiță (polițista), Ioana Chiriac (prostituata 1), Ana Vicoveanu (ghicitoare 2). Aplauze și pentru scenografia Mălinei Ionescu și imaginea Anei Drăghici. Mai mult de atât nu pot spune, ar fi deja spoiler. Mai bine mergeți să vedeți filmul, că tot plouă, e frig și avem nevoie de puțină bucurie!
Gabriela Hurezean
One Response to “”Două lozuri”: Mașina albă, mașina neagră”
[...] Hurezean scrie de bine despre ”Două lozuri” pe site-ul Muzesiarme.ro: ”Scenariul scris de Paul Negoescu autor, în același timp, al regiei) izvorăște din [...]