Gala HOP XIX: Școlile de teatru, ca Romeo și Julieta?
Când ai prea multe de spus, nu știi cu ce să începi. Am multe de spus, dar nimic din culise. Cei care așteaptă picanterii de tabloid pot părăsi pagina. Că n-am. Mai bine definim locul întâmplării: Vox Maris Grand Resort Costinești. Un fel de Wonderland curat, civilizat, liniștit, înflorit, înverzit, cu arteziene care se colorează noaptea și difuzoare susurând muzici de relaxare. Împărăția lui Nicușor Năstase. Un Mecena adevărat, care a construit o sală de spectacole special pentru tinerii actori ce își măsoară, aici, talentul și speranța și puterea de a-și depăși limitele.
Arta doare, dar nu ne lăsăm
Uvertura festivalului: Școala de teatru de la București și cea de la Cluj joacă o rivalitate precum aceea a familiilor Montague și Capulet.
Romeo – Alexandru Voicu (UNATC București) e în cârje, cu piciorul stâng în ghips. L-a lovit o mașină, dar asta nu l-a împiedicat să participe la concurs. E în cârje și Julieta – Oana Serena Secară (Universitatea ”Babeș Bolyai” Cluj). N-are nimic la picioare, dar e solidară cu iubitul Romeo. Cele două clanuri se ciorovăiesc o vreme – cu haz și grație – sfârșind prin a se îmbrățișa. Moment artistic cu happy ending. Actoria se hrănește din iubire. Actorii sunt împreună.
Despre sistem și alte lucruri nu prea greu de înțeles
Gala s-a deschis în prezența ministrului Culturii, Corina Șuteu. Care a amintit că e de meserie critic de teatru și a fost, pentru un scurt răstimp, președinte al UNITER. A uitat să spună că a fost și director al Theatrum Mundi (actualul Metropolis), exact cât a fost nevoie pentru transformarea unei case de cultură a ”iepocii dă aur”, într-un spațiu dedicat spectacolului neconvențional.
Și, pentru că tot era de față doamna ministru, Ion Caramitru (patronul spiritual al Galei, în calitate de președinte al UNITER) a reluat o temă pe care o tot repetă: Anual, facultățile de teatru produc în jur de 300 de absolvenți. La ora aceasta, în jur de 4000 de actori tineri nu sunt angajați. Deci nu au un venit stabil. S-a stârnit mare tărăboi pe ideea că Ion Caramitru i-a făcut ”șomeri” pe actorii implicați în proiecte independente. Actorii cu statut de freelancer s-au simțit insultați dar, cu un mic de efort de gândire, ar putea să le treacă. E vorba despre un sistem care trebuie schimbat din rădăcină. Care să permită teatrelor finanțate de stat să angajeze noile generații de actori. Care să ofere un statut mai generos teatrelor independente. Unde, nu de azi, de ieri, trăiesc cele mai bune spectacole. ”Trebuie să schimbăm legislația, – spune Caramitru – să facem o reformă prin care tinerii artiști să fie mai ușor găsiți pentru instituțiile noastre. Gala HOP demonstrează că talent există. El trebuie întreținut.”
După cei trei ani buni, cât a durat mandatul lui Radu Afrim la conducerea Galei, directoratul artistic a fost preluat de Miklós Bács, actor și profesor de actorie la Cluj.
Despre eficiența metodei sale pedagogice vorbește interminabilul șir de premii colecționate de studenții săi, la toate concursurile posibile. ”Sunt minoritar. – spune Miklós Bács – Am învățat că și noi, ca breaslă, suntem minoritari. Pentru a exista, nu ajunge să fii bun. Trebuie să fii cel mai bun. Din momentul în care ești cel mai bun, existența ta nu mai poate fi pusă sub semnul întrebării. Societatea va fi obligată să te accepte.” Școala lui Miklós Bács înseamnă, mai presus de toate, un regim draconic. Militărie. A fi cel mai bun înseamnă efort și sacrificii. La Costinești, concurenții și-au început programul la 7, în fiecare dimineață, pe plajă, la workshop-ul Kineto coordonat de Andrei Flaviu Fălcușan. Apoi, la sfat cu juriul. Apoi alt workshop, cu Andrea Gavriliu, Petre Ancuța, Tudor Lucanu și Horia Suru.
Apoi, repetiții pentru proba individuală și cea de grup. Apoi, concursul cu toată avalanșa lui de emoții. Apoi, spectacolul invitat. Apoi, pe la miezul nopții, iar encounter la meeting point, cu sfaturi, cu ou și cu oțet. De plajă, bălăceală, distracție la discotecă – nici vorbă! Spre deosebire de alte ediții, când n-am prea înțeles opțiunile juriului (eh, de gustibus…), anul acesta a fost un juriu pe care l-am înțeles în proporție de 95 %. Jurați din generații diferite, din ”sistem” și din teatrul independent: Victor Rebengiuc, Ofelia Popii, Dorina Chiriac, Andrei și Andreea Grosu.
S-au întâlnit cu tinerii actori câteva nume sonore ale teatrului contemporan: Mariana Mihuț, Marian Râlea, Mihai Constantin, Felix Alexa, Alexander Hausvater, Mihai Constantin, Lia Bugnar, Mircea Cornișteanu, Erwin Simsensohn, Bobi Pricop. Din păcate, singurul director de teatru care s-a deranjat să vină la Gala HOP a fost Ion Caramitru. Păcat. Ar fi avut câte ceva de văzut. Și, eventual, de angajat. Măcar cu contract de colaborare.
Despre concurs, concurenți și premianți – în episodul viitor.
(Va urma)
Gabriela Hurezean
Fotografii de Maria Ștefănescu și Adi Bulboacă