Premieră la Point: Hedwig, furia și jumătatea rătăcitoare
Dacă nu mă invita un om la care țin foarte mult, nu se știe când ajungeam să descind în podul Point-ului. Se numește ”la etaj”, dar cred că e podul, un spațiu respirând magie în stare pură. Am fost avertizată că s-ar putea să nu-mi placă spectacolul. Subiectul e controversat, muzica ”e prea tare”. Mi-a plăcut cu atât mai mult.
”Hedwig and the Angry Inch: The Missing Half” este un musical punk-rock scris de John Cameron Mitchell, pe note și versuri de Stephen Trask. Cei doi au și jucat în filmul omonim din 2001, cu Mitchell în rolul titular, semnând și regia (vezi videoclipul de la sfarsit). Deși etichetată drept scandaloasă, creația lui Mitchell & Trask are în colecție, printre multe altele, patru premii Tony. Versiunea de la Point este adaptată regizoral de mereu inspirata Iris Spiridon. Reorchestrarea și adaptarea muzicală sunt semnate de Ștefan Mustață & Alexandru Pop.
Apetența lui Mitchell pentru filosofie (mai ales cea greacă) se poate descifra chiar din titlu. Sintagma ”The Missing Half”(jumătatea care lipsește) vine din ”Simpozionul” lui Platon – mitul lui Aristofan – și este explicată pe larg în ”The Origin of Love”, una dintre piesele de rezistență ale musicalului. La început, oamenii au avut două chipuri, patru mâini și patru picioare. Într-o zi, invidios la vederea unei atari perfecțiuni, Zeus s-a înfuriat și i-a tăiat în două. Se pare, însă, că jumătățile n-au fost întotdeauna perfecte. Independent de asta, oamenii își caută mereu jumătatea care lipsește. Uneori, o caută pentru a se elibera de propria jumătate.
Și Hansel, băiatul din Germania de Est, își caută jumătatea dar, înainte de toate, își caută propria identitate. Operația de schimbare de sex la care a fost supus se dovedește un fiasco. Rămâne cu o bucățică de carne moartă (angry inch – bucățica furioasă) care îl face imperfect și ca bărbat, și ca femeie. Imperfecțiunea lui Hansel, devenit Hedwig, este magistral interpretată de Istvan Teglas. Virtuoz al expresiei corporale, minunat actor și, iată, redutabil cântăreț, Teglas-Hedwig relatează drama sa existențială, într-un stand up tragedy obraznic, excentric și extraordinar de emoționant. Persiflându-și soarta, Hedwig își condimentează narațiunea cu mult umor negru. De pildă: mașina în care se afla, se ciocnește cu un autobuz plin de copii surdomuți. Scapă cu viață un singur copil care, însă, rămâne orb.
Escamotând cu subtilitate ceea ce putea să fie trivial sau patetic, Hedwig povestește despre ursuleții de gumă și inubliabilul ”sugar daddy”, interpretează ”un cântec vesel despre operația mea tristă de schimbare de sex”, meditează pe tema condiției sale de rockstar ”ignorat internațional”. Biografia lui Hedwig este o antologie a trădării, a zădărniciei, a iubirii iluzorii, a însingurării, a disperării. Iar disperarea vine cu nebunia aferentă. La spectacolul ăsta e riscant să stai în primul rând pentru că poți să-ți iei o cutie de bere în cap, te poate ploua din cer senin sau te poți trezi cu Hedwig grămadă peste tine. Amănunte colaterale care contribuie la unicitatea acestui spectacol eveniment!
Dacă Istvan Teglas nu mă mai poate surprinde, pentru că îi cunosc nelimitarea talentului, partenerul său de scenă, în schimb, mi-a oferit o surpriză impresionantă. Pe Răzvan Krem Alexe nu l-am mai văzut pe scenă înainte de premiera cu ”Hedwig and the Angry Inch”. Am descoperit un actor polivalent, care trece cu magna cum laude testul interpretării complexe a bărbaților care au marcat viața lui Hedwig: grobianul Luther Robinson, trădătorul Tommy Gnosis, sfiosul Yitzhak, singurul prieten adevărat. Expresiv, nuanțat, sensibil, Răzvan Krem Alexe propune personaje credibile, creionate în linii sigure, niciodată prea îngroșate. La fel ca Istvan Teglas, are o voce care promite mult pentru viitorul musicalului atât de vitregit în România.
Numai de bine despre cei trei componenți ai trupei Angry Inch – Ștefan Mustață, Alexandru Pop, Adrian Cotoară – și despre cel care a asigurat antrenamentul muzical, Ghighi Eftimie.
De aplaudat curajul cu care Iris Spiridon & echipa au ales să propună publicului un subiect care ar putea să lezeze „naturelul” pudibonzilor și al talibanilor bigotismului. Dar, dincolo de faptul că personajul central al musicalului este un transgender, povestea este despre căutarea iubirii și despre capcanele vieții.
Iar ceea ce mi-a plăcut mai mult decât toate este că te silește să gândești. Să meditezi asupra moralei, a religiei, a capacității de înțelegere și alterității. În rest, un spectacol foarte bun, cu muzică foarte bună și cu un final care te face să pleci satisfăcut. Dacă aveți peste 18 ani și nu vă persecută prejudecățile, mergeți să faceți cunoștință cu Hedwig. O veți îndrăgi!
Gabriela Hurezean
Fotografii de Ana Maria Moldovan, Nemethi Barna și Emil Mandanac
https://youtu.be/c3oSc8gMrGo