”Pentru sânge de copii, vrem corupți în pușcării!”
Nu sunt genul care iese în stradă. Am fost în 89 și încă o dată, când cei care apărau Roșia Montană au trecut pe strada mea și nu m-am putut abține să mă alătur coloanei. Dar acum am ajuns la capătul răbdării. Nu suport să fiu mințită și sunt mințită cu nerușinare. Nu suport să fiu scuipată în față și sunt scuipată în fiecare zi. Citesc comentariile unora care consideră că protestul de azi noapte a fost deturnat. Nu-i adevărat. Exact cei a căror demisie s-a cerut sunt de vină pentru tot ce se întâmplă. Plagiatul e hoție. Niște hoți au instaurat în țară de multă vreme legea reparației cu sârma și ranga, a micii înțelegeri contra șpagă, a tezei că totul e de vânzare, inclusiv conștiința. Atât timp cât ei mai stau cocoțați pe ceafa noastră, nu putem schimba nimic. De aceea nu e suficient că am obținut demisia lui Piedone, a lui Ponta, Oprea și a Guvernului. Trebuie să-i urmeze toți cei care au transformat România într-un os de ros.
La 6 fără un sfert, când am ajuns la fântânile de lângă Arhitectură, locul era deja înțesat. Se striga ”Solidaritate!”, ”Demisia!”, ”Jos, Piedone!”, ”Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”, ”Pentru sânge de copii vrem corupți în pușcării!”, ”Unitate!”, ”Ieșiți din casă dacă vă pasă!”. După nici 30 de minute, carosabilul era ocupat, iar jandarmii și polițiștii nu aveau nicio reacție. Am pornit pe Magheru spre Piața Victoriei, iar dinspre Piața Sfântu Gheorghe venea o altă coloană. Trecătorii de pe trotuare aplaudau, dar am fi preferat să vină cu noi. Unii chiar au venit. Pe Lascăr Catargi trecea o mașină de pompieri. Noi am aplaudat, ei ne-au salutat, inclusiv cu sirena. Șoferii claxonau și nu cred că o făceau din antipatie,cum se întâmplă la coloanele oficiale.
Când am ajuns în Piața Victoriei, acolo se afla deja o masă compactă și continuau să vină tineri dinspre multinaționalele din nord. Jandarmii din cordon ne zâmbeau. Mass media vorbea de 15.000 de protestatari. În Piața Victoriei încap 100.000 de oameni. Piața Victoriei era plină și nu stăteam răsfirați, ci umăr la umăr. Mame cu bebeluși dormind în manduka, părinți purtând pe umeri copii de grădiniță, un copil în scaun pe rotile, oameni care și-au scos câinii la plimbare, adolescenți care și-au adus părinții. Mulți, mulți tineri educați, civilizați, curați și frumoși, care știu cum se anihilează provocările. Un individ a sărit cu ”Huooo” asupra jandarmilor, dar a fost oprit imediat de tinerii din jur. Un altul instiga la violență, dar nu-l asculta nimeni. S-a strigat ”Asasinii”, ”Criminalii”, ”Corupția ucide”, ”Dreptate”, ”Toate partidele, aceeași mizerie”, ”Jos, Ponta!”, ”Jos, Oprea!”, ”Rușine să vă fie!”, ”Oprea, nu reziști nici cu mii de securiști”, ”Să vă fie frică, poporul se ridică!”…Protestatarii comunicau prin Facebook, așa am aflat de penibila demitere a șefului ANPC, așa a sosit și informația că jandarmi echipați de luptă vor interveni să împrăștie mitingul. N-au mai avut ce să împrăștie pentru că lumea a luat-o pe Calea Victoriei, spre MAI. La un moment dat, m-am împiedicat de tâmpenia aia care împarte strada în două și am luat o trântă. Din dreapta m-a ridicat fiică-mea, din stânga, un tânăr care a apărut într-o fracțiune de secundă și m-a întrebat, apoi, dacă sunt bine. Eram. Eram foarte bine. Ne-am oprit la Ministerul Afacerilor Interne, în Piața Revoluției. S-a strigat ”Jos, Oprea!”, dar Oprea era deja, cu siguranță, acasă, sub pat.
Mai departe, pe Calea Victoriei. Bulevardul Regina Elisabeta era blocat (cu nu prea mare convingere) de câțiva polițiști de la circulație, ca să nu putem trece spre Universitate. Nici n-aveam intenția. La podul de la Națiunile Unite au apărut vreo cinci jandarmi în costume matlasate, de luptă. Dar n-au făcut nimic. Doar se uitau cum mulțimea ocupă tot locul, în drum spre Palatul Parlamentului. Polițiștii de la circulație zâmbeau. Tinerii continuau să comunice prin Facebook. Deși nu se auzise nicio comandă, știam că ne ducem la Primăria lui Piedone. Oboseala își spunea cuvântul, protestatarii continuau să-și scandeze revendicările. Trecuse de ora 23 și coloana se îndrepta, acum, spre Clubul Control, unde s-a citit și aplaudat lista celor uciși de inconștiența și corupția care guvernează această țară. Au rămas pe metereze cei care s-au atașat coloanei mai târziu, primii sosiți – printre care și fiică-mea și cu mine – am simțit că ne lasă picioarele și am plecat. Dar vom reveni. Avem un copilaș de doi ani pentru care vrem un viitor frumos. Acum are o viroză și nu putem să-l scoatem din casă. O să-l păzim pe rând, astfel încât doi membri ai familiei noastre să fie mereu la protest. Ar fi bine dacă toate familiile din București ar face la fel.
Scepticii spun că tămbălăul n-are niciun rost, că nu rezolvăm nimic. Între timp, Piedone și-a anunțat demisia, iar Ponta și cabinetul lui (inclusiv Oprea!) și-au depus mandatul. Deci ceea ce am cerut noaptea trecută s-a împlinit. Să sperăm că vor plăti în justiție pentru tot ce ne-au furat. Dar mai avem foarte multă treabă cu penalii ghiftuiți și somnolenți din Parlamentul României, cu adevărul care zace sub mormane de minciună, cu legile care nu funcționează. Sunt sigură că tinerii care au ieșit în stradă vor obține tot ce vor. Ei au altă mentalitate și alte mijloace decât aveam noi în decembrie 89. Pe ei nu-i poți minți cu televizorul. Important e să se organizeze mai bine, să-și caute liderii cei mai potriviți și să nu abdice nicio clipă de la crezul lor. Noi toți le datorăm asta celor care au fost uciși în 89 si celor care au fost uciși sau traumatizați pe viață la Clubul Colectiv. Avem de anihilat un sistem corupt și o vom face.
Gabriela Hurezean
Fotografii de Alexandra Petrescu