Premieră la ”Bulandra”: ”Marmură” – meditație despre adevăr și libertate
Fără îndoială, această ”Marmură” scrisă de Joseph Brodsky și montată de Yuri Kordonsky pe scena sălii ”Toma Caragiu” a Teatrului ”Bulandra” se poate înscrie pe lista celor mai bune spectacole ale ultimelor stagiuni. Coerent, impecabil coagulat ca prestație actoricească, impact vizual și forță a simbolurilor, noul spectacol înscris în repertoriul Teatrului ”Bulandra” se adresează publicului care pune setea de a gândi înaintea propensiunii spre ”hai să ne râdem”. Deși ceva motive de râs ar exista și în acest spectacol foarte serios, mai ales pentru cei dotați cu antenele necesare înregistrării umorului din subtext. Cam negru, ce e drept…
Colivia din colivie
Totul se întâmplă în fața publicului aflat pe scenă. Nu pentru a imita o fiță practicată și la alte teatre, ci pentru a ne face să înțelegem că suntem parte din substanța poveștii. O poveste cu început înșelător. Îl vedem pe Marian Râlea relaxându-se într-o piscinuță de plastic, dotată inclusiv cu o rățușcă. Piscinuța se află în mijlocul unei arene împodobită cu busturi și capete din marmură, reprezentând mari poeți ai antichității. Acesta ar putea să fie începutul unei comedii explozive. Ca și discuția inițială despre prăjitura cuvenită canarului.
Cineva s-ar putea întreba ce relevanță are canarul ăsta care stă în colivia lui și, probabil, va muri de foame. Dar privind mai bine decorul (extraordinar!) creat de Nina Brumușilă, fisa cade zornăind terifiant. Colivia canarului înfometat are corespondent în meridianele globului terestru care acoperă arena-închisoare în care se află cele două personaje. Suntem prizonierii planetei, iar șansele de evadare sunt iluzorii. Brodsky știe asta foarte bine, din proprie experiență. A fost declarat antisocial, parazit, cinic, (ah, ce cunoscut sună!) a fost arestat, internat la balamuc, deportat în nordul Rusiei, a fugit în lume luând cu sine doar cuvintele sub formă de poezie și filosofie. În 1987, când i s-a decernat Nobelul pentru literatură, Brodsky spunea: ”În tragedia adevărată nu moare eroul, moare corul.” Cei doi din ”Marmură” fac parte din cor. La fel și noi.
Brodsky propune o Romă antică reeditată. Oamenii poartă togi, imperiul este condus de Caligula II cu ajutorul calculatorului. Există telefoane, tablete, ba chiar și un cal în Senat. Dar acțiunea nu se petrece ieri, poate nici azi și, să sperăm, nici mâine. Este atemporală. ”Adevărata libertate e să nu depinzi de timp, barbarule!” – îi spune Tullius (magnificul Marian Râlea) lui Publius (magnificul Victor Rebengiuc). Iar Publius, om simplu, cu picioarele înfipte în pământ și mintea în mâncare și sex, are teoria lui: ”Carența de spațiu este compensată printr-un exces de timp.” Cei doi se află închiși într-un turn, pentru că așa e legea stabilită de Caligula. Trei la sută din populație trebuie închisă, chiar dacă n-a făptuit nicio crimă. În turn au tot ce doresc: meniu care nu se repetă niciodată, canar în colivie, piscinuță, busturi ale clasicilor, noptiere pe post de amante.
Tullius iubește poezia și cere tot mai multe busturi, Publius iubește sexul (cu noptiera) și primește una mai… tânără, rotundă și strălucitoare. ”Viața e când stingi lumina și te sui pe muiere” – consideră Publius. Părerea lui Tullius e la polul opus: ”Dacă nu ești poet, viața ta e un clișeu. Căci totul e clișeu: nașterea, dragostea, bătrânețea, moartea. Nu Cezarii fac istoria, ci lucrurile spuse de poeți.” Doi actori, Victor Rebengiuc și Marian Râlea, pe care nu-i pot descrie pentru că n-am cuvinte, un regizor, Yuri Kordonsky, care montează cu exactitate farmaceutică, o scenografă de elită, Nina Brumușilă, și o traducătoare de reală finețe, Mașa Dinescu, pun mână de la mână pentru a scoate la lumină acest spectacol ce produce orgasme intelectuale prin adâncimea filosofică a întrebărilor pe care le pune, prin vigoarea cu care îți provoacă inteligența, prin splendoarea melancolică a parabolei pe care poți s-o dezlegi. Sau nu. Mi-ar plăcea să revăd de câteva ori acest spectacol. N-am nicio îndoială că la fiecare reprezentație aș descoperi noi și noi sensuri. Încercați. Merită!
Gabriela Hurezean
Imagini din arhiva Teatrului Bulandra
One Response to “Premieră la ”Bulandra”: ”Marmură” – meditație despre adevăr și libertate”
[...] Gabriela Hurezean, Marmură – meditație despre adevăr și libertate, pe Muze și arme. [...]