Teatrul de Comedie a împlinit 54 de ani. La mai mare!
Luni seara, am fost la aniversarea Teatrului de Comedie. Multă lume bună, pupături și urături. Bine, p-ici, pi colea, și murături. Rima ne obligă la sinceritate… Doamne elegante, pe tocuri înalte, sfidând patinoarul de pe trotuare, domni politicoși, pupând mânușițe parfumate. Atât de multă lume bună, că nici nu se mai vedea expoziția înșirată pe pereții foaierului, sub titlul Comedia Remix. Nu-i nimic, o vom contempla data viitoare, când foaierul va fi mai liber. La intrare, directorul Comediei, dragul de George Mihăiță, încasa îmbrățișări și pupături. Iată-l, aici, alături de un alt director de teatru, Maia Morgenstern. Ceea ce-i unește este curajul de a lupta până la capăt și faptul că, înainte de a fi directori de teatru, sunt foarte mari actori.
Pe urmă am intrat în sală și pe scenă era o sufragerie. Cu canapea, fotolii, televizor Cromatic, cu pește de sticlă deasupra, măsuță de cafea cu ”bibilouri”. După ce am contemplat designul interior specific României de la începutul anilor 60, am văzut un filmuleț cu trei actrițe din cea mai nouă generație, care ne-au amuzat interpretând firimituri din hit-urile autohtone ale acelorași ani (fetelor, puneți filmulețul pe YouTube, să-l vadă toată lumea, că merită!). Am zâmbit ce-am zâmbit, apoi fetele au tăcut și au apărut în sufragerie gazdele: Cristina Modreanu și Cătălin Ștefănescu. Cu farmec și umor au moderat șueta cu magnificii care au scris primele file din istoria Teatrului de Comedie. Chiar dacă, fizic, nu mai e cu noi, genialul Gheorghe Dinică a cules din nou aplauze la scenă deschisă datorită fragmentelor din interviul pe care i l-a acordat mai demult lui Cătălin Ștefănescu. Am râs din nou la poantele lui unice, inimitabile și am ascultat meditația sa amăruie despre ”vremurile când titlul de maestru era pe bune”. Primul invitat în sufragerie, marele regizor David Esrig a definit astfel accesul lui Dinică la sferele înalte ale filosofiei: ”Simțea viața. Avea porii mai mari. Jucăm pe scenă un fel de comprimat de viață. Când simți viața atât de acut, înțelegi mai bine și filosofia.” A mai povestit David Esrig despre spiritul nou pe care l-a adus Radu Beligan, întemeietorul Teatrului de Comedie, spirit care a făcut posibilă crearea unor spectacole ca ”Umbra” (de Evghenii Svarț).
A luat loc pe canapea și al doilea titan al Comediei și al teatrului românesc, Marin Moraru. ”La Comedie era acasă. Actorii bătrâni erau părinții noștri. Până să vin aici, am jucat șireturi și elefanți albaștri la Teatrul pentru copii, în spectacole gen ”Pigulete plus cinci fete”. La Comedie am întâlnit marele repertoriu. Astăzi, mai bine nu vă uitați la panoplia repertorială a teatrelor…” Întrebat de Cristina Modreanu despre impactul politicului asupra artistului, Marin Moraru a fost tranșant: ”Îngrozitor! Erai monitorizat din cap până-n picioare și până-n suflet. Erau echipe întregi de ideologi care veneau și asistau la lectură. Nu-i suportam…” Al treilea invitat în sufrageria cu titani, regizorul Lucian Giurchescu ne-a explicat de ce a părăsit România deși se afla în toiul gloriei: ”Una credeam, alta spuneam și alta făceam. Nu e ușor să creezi în asemenea condiții. Te uzează. La vârsta de 50 de ani am vrut să văd cum e într-o lume în care să nu-mi fie teamă.”
Ultima sosită în sufragerie, adorabila Sanda Toma, s-a declarat admiratoare a lui Cătălin Ștefănescu, deci s-a așezat pe brațul fotoliului în care ședea acesta, intimidat până în măduva oaselor. Odată depășit momentul vesel, actrița care s-a retras de pe scenă deși ar mai avea destule de spus, și-a enunțat păsurile: ”În cazul actorilor români nu putem vorbi de carieră. Zici carieră în legătură cu Bette Davis, Meryl Streep, Anthony Quinn, Peter O’Toole… Dacă prin carieră înțelegeți doar a-ți face bine meseria, atunci poate face carieră și un cizmar. La ora actuală nu avem regizori. Nu-mi pare rău că mi-am încheiat… hm, cariera. Prea multă prostie în jur. Nu mai suport.” Totuși, atmosfera s-a mai relaxat când uriașa actriță și-a amintit că a jucat în două spectacole rolul de logodnică a lui Radu Beligan și a încasat chiar o palmă generoasă din partea acestuia. Astfel încât, trecutul amoros al celor doi a fost încununat cu un episod de violență domestică. Aflat în sală, alături de fiica sa, Lamia, inegalabilul Radu Beligan a rostit câteva cuvinte: ”Dacă ar fi să aleg între lucrurile bune pe care le-am făcut în viață, fără îndoială, înființarea Teatrului de Comedie ar ocupa locul I. Îi urez viață lungă și țin să-i atrag atenția lui Mihăiță: Directore, ai grijă, Teatrul de Comedie nu e al meu, nu e al tău, e al urmașilor urmașilor noștri!” Maestrul s-a referit și la tânăra generație de actori: ”Închid ochii și în fața mea apar niște artiști strălucitori. Sunt mulți și trebuie să avem grijă de ei, să-i iubim, să-i ajutăm.” În încheiere, George Mihăiță a înmânat forme de recunoștință maeștrilor Radu Beligan, Marin Moraru, Sanda Toma, Lucian Giurchescu, David Esrig, Steluța Popescuța (cum o alintă Georgică Mihăițică). În încheierea încheierii, familia Comediei s-a strămutat în sala Studio întru cimentarea relației. Despre asta nu pot să vă povestesc fiindcă am fugit să prind tramvaiul. Și oricum, relația mea cu Teatrul de Comedie e… beton.
Gabriela Hurezean
Fotografii de Silviu Covaci