Șefi de coșmar 2: ”Visul american e fabricat în China”
Primul film al seriei nu l-am văzut, deci n-aș putea să spun dacă sequel-ul e mai bun sau mai prost. Pot să spun, în schimb, că ”Șefi de coșmar 2” (regia: Sean Anders) e o comedie nu chiar fără perdea, dar cu o perdea foarte transparentă. Amatorii de poante licențioase vor găsi destule motive de satisfacție!
Ce mi-a plăcut mie la filmul ăsta e faptul că Nick (Jason Bateman), Kurt (Jason Sudeikis) și Dale (Charlie Day) nu sunt trei idioți, cum s-ar putea crede la o privire superficială. Sunt doar trei oameni cinstiți, care ar vrea să încropească o afacere onorabilă și, chiar dacă au avut experiențe descurajante cu foștii șefi, continuă să aibă încredere în alți eventuali parteneri de business. Iar atunci când disperarea îi determină să încerce o malversațiune, se comportă, evident, ca niște amatori, semn că n-au niciun pic de talent pentru șmecherii/escrocherii. După ce au rupt relațiile cu șefii din primul episod, Nick, Kurt și Dale scornesc un duș epocal, care știe să toarne pe tine, odată cu apa, toate cosmeticalele necesare pentru obținerea unui trup curat și bine mirositor. Invitați să-și prezinte ”Amicul din duș” la emisiunea TV ”Good Morning Los Angeles” cei trei o fac lată, atât de lată, încât atrag atenția unor magnați ai comerțului prin poștă.
Cei doi Hanson, fiul, Rex (Chris Pine) și tatăl, Bert (Christoph Waltz), îi determină să creadă, pentru o clipă, că visul american ar putea funcționa și pentru ei, dar în clipa următoare le vor demonstra usturător că visul american este made in China. Cu invenția furată și datorii pe care ar putea să le acopere într-un secol, două, cei trei oropsiți se adresează unui consultant în materie de încălcări ale legii, Dean MF Jones. Deși apare sporadic, Dean este un personaj cheie și îi oferă lui Jamie Foxx o partitură actoricească bine condimentată cu sare și piper. El este cel care, precum un adevărat oracol, exprimă doar jumătăți de adevăruri dar și un sfat clar: ”Dacă vreți să fiți infractori, purtați-vă naibii ca niște infractori”. Lucru pe care trio-ul buclucaș îl și experimentează, dar fără prea mare succes.
Pe scurt, ca să recupereze măcar o parte din banii investiți în ”Amicul din duș”, Nick, Kurt&Dale se hotărăsc să-l răpească pe Hanson ăl tânăr. Asta înseamnă că trebuie să fure de undeva ceva cu care să adoarmă victima, apoi să intre neobservați în casa victimei (aici se joacă singura scenă de prost gust, cea cu menajera asiatică și periuța de dinți) și, în final, s-o transporte la fereală. Așa cum era de așteptat, ca în orice comedie, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Trio-ul de ”infractori” nimerește în plină sesiune de psihanaliză cu niște dependenți de sex (aici apare Julia, dentista nimfomană, interpretată de Jennifer Aniston), răpirea le iese pe dos, Hanson ăl bătrân e jigodie până la capăt, Hanson ăl tânăr e și mai jigodie decât taică-su, îi mai sabotează și celularul pe a cărui sonerie e setată piesa lui Katy Perry (cine înțelege textul poate evalua calitatea umorului chiar și în acest mic amănunt).
La momentul oportun intră în ecuația burlescului fostul patron, Dave Harken, acum pușcăriaș (Kevin Spacey), dar nu le servește la nimic pentru că e ranchiunos, se înscrie în cursă și Dean MF impreună cu standul lui de joacă pentru pisici, are loc o urmărire ca la carte (mă rog, la cartea cu bancuri) iar finalul este previzibil de imprevizibil. O bună porție de râs se poate consuma urmărind genericul de la sfârșitul filmului. Sigur că ”Șefi de coșmar 2” e departe de a fi o capodoperă. Dar poate oferi o oră și ceva de relaxare lângă o floricică de porumb și un pahar de răcoritoare… nesănătoase.
Gabriela Hurezean