Lady Gaga în Orașul Păcatelor
E clar, sunt aidoma africanului care, urmărind primul lungmetraj artistic din viața lui, a fost impresionat, din tot filmul, doar de găina albă, care a traversat, timp de o fracțiune de secundă, colțul din stânga al ecranului. Mie, din tot acest nou ”Sin City: A Dame to Kill For”, mi-a sărit în ochi fata bună de la bar, care apare timp de câteva secunde, pentru a-i oferi lui Johnny dolarul providențial (sau fatal?). Mi-a atras atenția asemănarea ei frapantă cu Lady Gaga. Și, când colo, chiar Lady Gaga era!
Nu mă dau în vânt după comicsuri. Ultimele benzi desenate pe care le-am citit, în copilărie, au fost cele din revista ”Pif”. De aceea, n-am pus prea mare râvnă în pașii care m-au târât spre vizionarea de la Hollywood Multiplex, unde îngheți dacă nu-ți iei o păturică de acasă. De înghețat, am înghețat, ca de obicei, dar asta n-a estompat revelația unei surprize întru totul agreabile! Cei care au văzut prima parte a seriei ”Sin City” au ieșit cam buimaci, la urmă, pentru că unele personaje care se prelungesc din primul film sunt interpretate de alți actori, iar alte personaje, care au murit în primul episod, sunt acum bine merci, destul de vii. Minus polițistul Hartigan (Bruce Willis) care apare sub formă de stafie. Cum n-am văzut prima parte (prin 2005…) din motivul enunțat ceva mai sus, n-a avut ce să mă deruteze și am savurat la maximum, în primul rând, componenta vizuală a filmului regizat de Robert Rodriguez și Frank Miller (acesta din urmă, autor al celebrelor graphic novels care stau la baza peliculei). Filmate în 3D, cadrele ce reproduc desenele alb-negru sunt extraordinar de sugestive și te absorb pe nesimțite prin cotloanele orașului năclăit în beznă din cauza norilor negri, amenințători, care blochează cerul. Impresionante sunt și accentele de culoare (sânge șiroind, păr portocaliu etc.) care vin ca un auftakt în compoziția plumburie.
Marv (Mickey Rourke) arată fix ca și cum ar fi desenat, emană replici presărate cu umor negru și, fiind nevricos din fire, atunci când uită să-și ia pastilele, sparge mutre. Altfel, cu prietenii, e băiat bun. Răul absolut, specific benzilor desenate, este întruchipat de senatorul Roark (Powers Boothe), un individ diabolic, gata să ucidă pe oricine, dar mai ales pe Dwight McCarthy (Josh Brolin), detectivul care i-a lichidat fiul, pe Ethan. Dintr-un tablou aflat în biroul lui Roark, deduc că Ethan ăsta arăta ca un gremlin bine udat, era la fel de scelerat ca genitorele său, deci și-a meritat soarta.
Dar Dwight n-are timp să se gândească la pericolul care-l paște dinspre politician, fiindcă reapare la orizont Ava Lord (Eva Green), marea lui iubire. Deși l-a trădat, măritându-se cu un bogătaș, Ava tot îi mai taie respirația și-l instigă la fapte necugetate. Joseph Gordon-Levitt interpretează un personaj care nu există în benzile desenate și a fost creat de Frank Miller special pentru el. Johnny este un june misterios care descinde dintr-o decapotabilă, intră într-un bar, golește de bani toate păcănelele, apoi îl bate la poker pe Roark. Chestie impardonabilă. Fan declarat al comicsurilor cu ”Sin City”, Gordon-Levitt mărturisește: “Îmi place fiindcă nu reprezintă realitatea, ci este un tablou al unei lumi scornite de mintea lui Frank Miller.” Lucru care permite orice, fără să te mai întrebi dacă acel orice are vreo tangență cu viața reală. La fel ca în benzile desenate, eroii sunt bumbăciți/bătătoriți/zăbuniți/împușcați/masacrați/aruncați pe fereastră, dar tot mai mișcă! Eroinele sunt de o frumusețe neverosimilă, au trupuri filiforme, picioare lungi, abdomene plate și chipuri perfecte, dar cea mai frumoasă dintre toate este dansatoarea Nancy Callahan (Jessica Alba), care îi poartă sâmbetele senatorului Roark, pentru că din cauza lui s-a sinucis iubitul ei, Hartigan.
Nancy e ”hot” (am citat din Marv) chiar și după ce își ciumpăvește coama bălaie și își umple fața cu tăieturi, într-o scenă greu de privit. Un rol scurt, dar plin de haz, cel al doctorului Kroenig (țăcănit, drogat și fără licență) i-a fost oferit lui Christopher Lloyd. Dincolo de super-eroismele specifice benzilor desenate (chinezoaica Miho – Jamie Chung – omoară doi gealați cu o singură săgeată!), este de apreciat modul în care Rodriguez și Miller au reușit să transpună în film tonalitatea aceea patetic teatrală, care duce mai departe, în rostire, grandoarea ireală a personajelor.
Dar, printre replicile expediate/bombastice, se strecoară și adevăruri memorabile. Stafia lui Hartigan – care s-a sinucis, deci a ajuns în iad – dezvăluie: ”Iadul e acolo unde îi vezi suferind pe cei pe care îi iubești.” Iar cea pe care o iubește, Nancy, devine rea, conchizând: ”Orașul ăsta împuțit strică pe toată lumea!” Just.
Gabriela Hurezean