”Canibal” – marea iubire, ca penitență
Lui Manuel Martín Cuenca îi place să facă filme pe care el însuși le înțelege greu. Cu atât mai greu este să vorbești despre ele. În cazul nostru, despre deja faimosul ”Canibal”. Ceea ce spune regizorul Cuenca despre sine i se va întâmpla garantat și cinefilului.
”De câte ori încep un nou proiect, – mărturisește Cuenca – îmi pun întrebarea de ce îmi doresc să lucrez la el. Dacă răspunsul pe care mi-l dau este prea raţional şi prea comod, dacă vine împreună cu închipuirea succesului, atunci ştiu că, de fapt, nu vreau să fac acel film. Dar atunci când nu găsesc cuvintele potrivite, atunci când sunt copleşit de dorinţa de a vorbi despre ceva ce nu ştiu prea bine, atunci sunt sigur că am descoperit valoarea unei poveşti. Pentru că în acel film există ceva iraţional, care mă impulsionează.”
Într-adevăr, e foarte greu să găsești cuvintele necesare pentru a vorbi despre ”Canibal”. Ideea filmului a izvorât din ”Caribal”, o povestire a scriitorului cubanez Humberto Arenal. Acolo e vorba despre un cântăreț excentric de operă, pentru care – printre altele – e o mare fiță să guste niște carne de om, indiferent că e de bărbat sau de femeie. Croitorașul canibal din scenariul scris de Manuel Martín Cuenca și Alejandro Hernández se hrănește numai cu mușchiuleț de femeie tânără și înmiresmată (asta îmi amintește puternic de ”Parfumul” lui Süskind…). Își vânează singur hrana, provocând accidente de mașină și târându-și prada, încă vie, pentru a o ”porționa” în cabana lui aflată în munții Sierra Nevada. Munți urâți, stâncoși, pleșuvi, lipsiți de viață. Cum pare să fie și sufletul lui Carlos.
Antonio de la Torre face o creație actoricească absolut fabuloasă în acest rol. Chipul croitorului Carlos Marquez este impenetrabil. O ușoară melancolie ironică este expresia ce pare pietrificată pe chipul lui. Aceeași când croiește o bucată de stofă, când vorbește cu clienții sau vecinii, când privește o procesiune religioasă, când își taie în bucăți ”vânatul”, când gătește friptura sau când o mănâncă. Dincolo de privirea lui de lup mereu la pândă, nimic nu răzbate din interior spre exterior. Omul pare zen total și contrastează frapant cu cele două gemene interpretate exemplar de Olimpia Melinte. Alexandra e o creatură frivolă, indiscretă, profitoare, enervantă. Maseuza româncă (se subînțelege că era prostituată) intră cu bocancii în viața lui Carlos, îi face propuneri deochiate, deschide ușa congelatorului în care bucățile de carne de femeie stau frumos aranjate. Așa cum era de așteptat, urmează inevitabilul.
Ceva mai târziu, la ușa lui Carlos bate cineva care pare fantoma Alexandrei. Dar niciun mușchi nu se clintește pe chipul lui. Cea care vine să-l întrebe dacă nu știe ceva despre vecina dispărută, este Nina. Deși soră geamănă a Alexandrei, este exact opusul acesteia. Nina este pură, sfioasă, delicată, discretă. La ea se află și o posibilă dezlegare a misterului demonilor care îl stăpânesc pe Carlos: deși croitorul criminal în serie iubește, acum, doar singurătatea, a iubit cândva și o femeie, dar aceea l-a rănit cu cruzime. Nina și Carlos reeditează cumva basmul cu Frumoasa și Fiara, numai că, de data aceasta, Fiara va cunoaște izbăvirea prin iubire doar pentru o fulgurantă secundă.
Totul în filmul lui Cuenca este oglindire și contrast. Fiind cel mai bun croitor din Granada, canibalul este ales să facă noile odăjdii bisericești, și, în timp ce acesta studiază arabescurile de pe modelul original, se aude preotul citând din Evanghelia după Matei cuvintele Mântuitorului: ”Luați, mâncați, acesta este trupul Meu.” Așa cum Răul din Carlos contrastează cu Binele din Nina, Euharistia este contrapusă canibalismului. Ca produs artistic, lungmetrajul lui Manuel Martín Cuenca se susține impecabil, fără puncte de sprijin cum ar fi, de pildă, muzica. Chiar și dialogurile sunt reduse la minimum, tăcerile fiind mult mai elocvente în acest film. Povestea horror este prezentată cu detașare, în mod realist, dar nu naturalist, astfel încât să nu-ți distragă atenția de la ceea ce e mai important: întrebările și răspunsurile. Vineri, ”Canibal” debutează în cinematografele noastre. Tare mi-ar plăcea să știu dacă v-a plăcut și vouă!
Gabriela Hurezean