Horațiu Mălăele: ”Interesul publicului pentru filmul românesc = 0”
Au trecut cinci ani de când Horațiu Mălăele debuta ca regizor de lungmetraj, cu ”Nunta mută”. Un film frumos, pe care îl poți înțelege pe deplin doar dacă ai bunăvoința să te concentrezi asupra amănuntelor. Acum, Horațiu Mălăele revine cu al doilea film, ”Funeralii fericite”.
”Maioneza e tăiată iar bucătăreasa e la Cannes”
Scenariul este scris de Adrian Lustig, iar Horațiu Mălăele apare în dublă ipostază: regizor și actor. În alte roluri importante: fiul mai mare al lui Mălăele, Bogdan, care interpretează un racket și Crina Semciuc, tunsă chilug în slujba personajului principal feminin. Deși este ocupat 25 de ore pe zi, Horațiu Mălăele, acest geniu doar parțial înțeles, a găsit un răgaz pentru a răspunde la câteva întrebări.
- Nu toți criticii autohtoni au înțeles primul tău film. E minunat că asta nu te-a descurajat…
- Motivele pentru care unii criticii români nu au înțeles filmul ,, Nunta mută” au fost extra-artistice și paraculturale, analiza filmului fiind articulată de interesele unei noi ordini cinematografice ale unei grupări cu opțiuni stilistice și de viață diferite. Fundametaliștii acestei mișcări – lăudabile în fond, dar condamnabile în fapt – au obținut și ceva premii care i-au încurajat să continue. La ora asta, pot să organizeze, în liniște și împăcați, Festivalul filmelor românești pentru festivaluri. Ceea ce și fac! Consecințe: interesul publicului pentru filmul românesc este egal cu zero. Așadar, suntem în situația incredibilă în care numărul trofeelor câștigate de filmul românesc depășește cu mult numărul spectatorilor. Ce e de făcut? Nimic, deocamdată! Maioneza e tăiată iar bucătăreasa este plecată la Cannes. Nu puteam fi descurajat de ,,Nunta mută”, care a generat cronici excepţionale în Franţa și a obţinut locul doi în vânzarea de dvd-uri a unui film străin. Am fost invitat de Michael Moore în festivalul de la Michigan, am luat premiul publicului la Bangkok, marele premiu la Terni – Italia. Filmul a fost vândut în peste 25 de ţări. În România, groparii băştinaşi (sau, cum spunea un distins scriitor, băștinoși) i-au dat un premiu de machiaj şi nu l-au difuzat mai nicăieri. Se pare, totuși, că, pentru a fi noi înşine, trebuie să plecăm puţin sau să plecăm de tot.
- Dacă, în sinea ta, ai avut, totuși, vreo nemulțumire legată de felul în care ți-a ieșit ”Nunta mută”, ai făcut vreo corectură în ”Funeralii fericite”?
- Nu s-a pus problema unor corecții la noul film, fie și doar pentru faptul că îmbracă o nouă stilistică, trăiește într-un regim cu precădere realist, are o altă dimensiune, o altă dinamică, este altceva. Cât despre relația mea cu demolatorii amintiți mai la deal, nu mai e nimic de corectat. Divorțul este în pronunțare. Ce poți face împotriva unor mercenari care servesc orbește interesele grupului plătitor, decât să pui bicicleta la gard și să pleci? Dar, dacă impertinența își va depăși hotarele, cum este de presupus, mă voi întoarce și voi reacționa înzecit.
”Povestea impune stilul”
- Judecând după imaginile pe care le-am primit de la MediaPro Distribution, înteleg că mizezi din nou pe picturalitate, suprarealism. Am văzut niște măști felliniene… Crezi că asemenea lucruri mai țin în cinematografia de azi, în care se filmează cu telefonul și se practică un neo-neorealism sordid?
- ,,Nu mă-ncântați nici cu clasici,/Nici cu stil curat și antic ,/Toate-mi sunt de o potrivă,/Eu rămân ce-am fost : romantic.”-spunea Eminul. Subscriu, într-un fel. Iubesc filmele lui Charles Chaplin, Ingmar Bergman, Federico Fellini, Akira Kurosawa sau Orson Welles, niște războinici învingători, care au ignorat toate canoanele de până la ei și și-au văzut de treabă. Nu caut să fiu ca niciunul dintre ei și poate că nici n-aș putea. Mai cred că niciunul dintre suspomeniții nu a căutat cu obstinație să rămână în oala aceluiași stil. Cred, mai curând, că au dorit să spună ceva. Mai cred că povestea impune stilul. Așa încât, dacă viitorimea va avea ceva de spus, poate să filmeze și cu telefonul, să deseneze cu scobitoarea și să cânte la furculiță. Contează mai puțin dacă demersul lor se va numi neo-neorealism, ultra-constructivism, pan-electronism sau extra-futurism. E treaba catalogarilor, a exegeților și istoricilor să stabilească niște curente și ierarhii, și alea vremelnice și de conjunctură. Important este mesajul.
- Cum a fost să-ți dai singur indicații regizorale?
- Spuneam după ,,Nunta mută” că, a dori să faci un film ca regizor, așa cum vrei, este ca și cum ți-ai propune să ai copii cu o femeie gonflabilă. Să mai fii și actor este ca și cum ți-ai propune să te îngrași repede, mâncând în fiecare zi un pumn de cuie. Lipsa banilor ne-a împins în grabă, așa încât n-am avut timp de prea multe indicații. Dar, dacă ar fi să aleg doi oameni care s-au identificat emoțional cu filmul și fără de care filmul putea să fie mult mai puțin, aceștia sunt Adriana Itu și Viorel Sergovici.
- Dintre actorii tineri care debutează în filmul tău, pentru care ai băga mâna în foc?
- N-aș băga mâna-n foc pentru nimeni. Filmul meu vorbește, în principiu, despre zbaterea noastră personală și predestinare, așa încât, cred că dacă tinerii debutanți își vor atinge scopul, succesul lor va ține, poate, și de efortul lor, dar și de decizii metafizice. Nu pot însă, să nu remarc apariția a doi actori de exceptie: Crina Semciuc și Bogdan Mălăele.
- S-a întâmplat ceva ciudat, interesant, comic sau inexplicabil în timpul filmărilor?
- Nu, nu s-a întâmplat nimic ciudat, fapt care ni s-a părut interesant, comic și inexplicabil.
- Cam câte ore pe zi și noapte muncești și cum faci de reziști?
- Parafrazând pe știți voi cine, ,,muncesc enorm și rezist monstruos”. Se înțelege din asta că este forma mea liniștitoare de comunicare.
Premiera noului film marca Mălăele va avea loc săptămâna viitoare (vineri, 7 iunie). Până atunci, vă mai dezvălui că muzica ”Funeraliilor fericite” a fost compusă de celebrul Vladimir Cosma, muzicianul francez de origine română, care creează pentru prima oară o partitură pentru o peliculă românească. Din distribuția filmului mai fac parte: Florin Zamfirescu, Dorina Lazăr, Igor Caras-Romanov, Alexandru Bindea, Antoaneta Zaharia ș.a. Mai multe, după premieră.
Gabriela Hurezean
2 Responses to “Horațiu Mălăele: ”Interesul publicului pentru filmul românesc = 0””
[...] altele, despre care in Romania nu se cunoaste, la fel cum nu s-a vizionat nici filmul…). In link-ul de aici, intr-un interviu scurt, Horatiu Malaele detaliaza cate ceva despre cele doua filme ale [...]
Lucuri ziditoate si folositoare am citit aici. Va urez multa sanatate in ceea ce faceti.