O actriță pe care o veți iubi: Irina Drăgănescu
Anul trecut, într -”Unteatru” subteran, am descoperit-o pe uimitoarea Sabrina Iaschevici. În același an, a primit marele premiu la Gala Tânărului Actor. Nu știu dacă nu cumva bucuria mea a fost mai mare decât bucuria ei. În urmă cu o săptămână, am descoperit o altă actriță din categoria excelențe: Irina Drăgănescu. Cu siguranța, va urma aceeași traiectorie.
Am văzut spectacolul ”Născut în ’84” la Galeria Alchemia, un loc de pe tronsonul vechi al Căii Moșilor, unde nu poți adormi de plictiseală pentru că trece tramvaiul și te zgâlțâie. La Galeria Alchemia poți vedea lucrări ale unor tineri artiști talentați și lipsiți de prejudecăți. Sau poți să bei o cafea. Sau poți să vezi un spectacol bun. ”Născut în ’84” nu este cel mai bun text al Catincăi Drăgănescu, exact pentru că s-a născut în ’84 și îi lipsesc informațiile cele mai crunte despre obsedantul deceniu și despre ”iepoca dă aur”. Dar asta nu-i tocește ascuțimea observației și a ironiei/sarcasmului. Iar faptul că a încredințat această partitură Irinei Drăgănescu (actriță născută în același an) a fost o mișcare mai mult decât inspirată.
Irina poate să joace orice: copilul de grădiniță, care ascultă poveștile bunicii, școlărița care se chinuie cu manualele alternative, revoluționarul dezabuzat, adolescenta care înțelege prin ”comunism expirat” faptul că poate să se pupe cu băieți într-un ”club tare”, funcționara coruptă etc. De o versatilitate incredibilă, Irina își schimbă vocea și atitudinea fără vreun efort aparent, interpretând la fel de verosimil bărbați, femei, copii, tineri, bătrâni, cu toate sentimentele și stările lor. De aceea, comentariile ei – despre colectivizare, securitate, clopote ucise, canal, Ceaușescu, tranziție, capitalism mioritic, telenovele, globalizare, ignoranță, corupție, tineri care visează să se realizeze cât mai departe de țara natală – sunt captivante și demne de aplauze. Irina Drăgănescu e o mână (mai degrabă o mânuță) de om, pare o fetiță de 14 ani, dar a fost dăruită cu un talent uriaș. Păcat că directorii marilor teatre bucureștene nu frecventează underground-ul. Ar putea să-și împrospăteze considerabil oferta prăfuită.
Gabriela Hurezean