Barfi! – elocvența tăcerii
Recunosc că atunci când D. mi-a recomandat să văd Barfi!, spunându-mi că este un film terapeutic, mi-am dat ochii peste cap. Pentru că e un film indian, iar eu mă feresc de Bollywood ca de filmele cu Mărgelatu și pentru că durează 151 de minute, mult peste puterile mele de concentrare. I-am făcut pe plac, l-am văzut și, la final, nu m-am simțit deloc ca după o ședință cu un psiholog abil. Ci mai bine!
La prima vedere, filmul lui Anurag Basu pare o variantă indiană a lui Amelie, cu influențe din Charlie Chaplin. Peisajele în care s-a filmat sunt splendide și, pentru că în film se vorbește foarte puțin spre deloc, ai timp să te concentrezi pe cadre, în tihnă. După ce depășești prima senzație, te încearcă o a doua, de groază: încă o Cenușăreasă modernă?! Dacă reziști tentației de a renunța la film, vei descoperi că Barfi! este, de fapt, imprevizibil și, contrar primelor impresii, povestea pe care o spune nu e deloc răsuflată.
În prim-plan îl avem pe Murphy (Ranbir Kapoor), un surdomut adorabil care, pentru că părinții i-au dat un nume greu de pronunțat, se autointitulează Barfi (înghețată). Deși sărac și dezavantajat de handicap, Barfi are un farmec și o poftă de viață molipsitoare. Nu ne surprinde, așadar, când personajul drăgălaș și lipicios o curtează (cu destul de mulți sorți de izbândă) pe frumoasa Shruti (Ileana D’cruz) – care, pe lângă că on paper nu e de nasul lui, mai e și măritată. În același timp, aflăm despre prietenia dintre Barfi și Jhilmil (Priyanka Chopra), fiica autistă a unor bogătași din Darjeeling.
Deși personajele lui Anurag Basu nu își spun multe pe gură, felul în care se dezvoltă relațiile dintre acestea înlocuiesc cu măiestrie cuvintele. Întregul film, deși construit din perspectiva surdomutului Barfi, e o explozie de culoare și senzații. Barfi și cele două femei cu care interacționează comunică într-un fel aparte, nu prin cuvinte, ci prin transfer de magie, semn că Anurag Basu a ținut morțiș să demonstreze cinefililor că, uneori, și cea mai limpede și logică dintre definiții se poate dovedi a fi superficială.
Cronicarii de film au reușit să masacreze misterul lui Barfi! prezentându-l, din capul locului, tocmai prin elementul care-l face să fie atât de diferit (și pe care-l descoperi spre finalul filmului!). Tocmai de aceea, eu vă recomand să vedeți Barfi! (voi știți cum, că n-a ajuns, deocamdată, în România) fără să-l verificați pe net și fără idei preconcepute. E un film care ne vorbește despre iubire, în forma în care ea ar trebui să fie, formă atât de diferită de spoielile ei moderne!
Alexandra Cochinescu